Zillertal

Până la urmă pentru Zillertal am venit chiar dacă mi-am propus să mai văd cât pot de mult din zonă. Aici am stat cela mai mult și pentru că cele 2 gondole care plecau spre zona schiabilă erau la distanță foarte scurtă de locul unde stăteam. Aici am avut parte de o zi bună, o zi ploioasă în care ne-am adunat până la piele dar și de o ultimă zi superbă în care mi-am spulberat recordul anterior de distanță și diferență de nivel reușind peste 115 kilometri cu 15.000 de metri diferență de nivel.

Într-una din zile am lăsat skiurile de tură la un “full service” pentru că arătau într-o stare jalnică. Nu prea le-am menajat așa că tălpile avea adevărate cratere. Am încercat eu să astup găurile cu cofix dar nu am reușit cea mai artistică lucrate. Le-am dus cu mine exclusiv pentru acest motiv iar la final am fost extrem de mulțumit de rezultat. Trăgând de clăparii grei ce-i am mă gândeam că ar fi o idee bună să-i schimb cu unii mai ușori dar la câte zile skiez pe an și la cât de scurt e sezonul de ski nu prea merită investit. Așa că i-am dat mai departe cu geaca de la Decathlon și cu casca/ochelarii legați cu sârmă. Patricia în schimb a skiat cu clăpari/skiuri noi. După 3 sezoane am schimbat skiurile și clăparii în fiecare an.

În prima zi în care am fost aici am pornit din Zell am Ziller și am ajuns în partea opusă în Gerlos la stația finală a gondolei ce pleacă de acolo. Era doar o parte a ceea ce se poate vedea doar acolo. Evident că nu merită alergat atât dacă găseșți o zonă cu câteva instalații bine legate dar pe de altă parte și curiozitatea e mare. Revenind spre punctul de start am stat destul de mult pe cele vreo 3-4 telescaune ce deserveau un păienjeniș de pârtii destul de lungi și bine legate între ele. În ultim zi am descoperit pârtia de vreo 3 kilometri pe sub gondolă și astfel am reușit să câștig timp pe urcări încât, așa cum ziceam la început, am depășit 115 kilometri în mișcare. Nu părea că se va întâmpla acest lucru având în vedere că de dimineața valea era inundată de o ceață groasă. Aveam să aflu că acea ceață persista doar în partea de jos în timp ce partea înaltă era scăldată în soare. A fost una dintre cela mai bune zi de ski de care am avut parte vreodată.

În timp ce am trectut dintr-o parte în alta a muntelui privirea îmi fugea către infinitatea de variante pentru ski de tură într-o zonă albă uriașă. Am văzut și oameni pe ski de tură dar incomparabil cu ce am văzut în alte părți. Mi-a plăcut că pe site-ul de prezentare erau câteva variante pentru trasee de ski de tură dar și ceva oferta “early booking”. Aruncai ceva euroi și avea parte de câteva ore de o părtie bătură doar pentru tine și prietenii tăi. Deci dacă te saturi de stat cu români și ruși în gondolă te duci și faci asta. Într-una din gondole am prins o tipă și un tip care se certau. Tipa zicea că SCS e mai tare iar el zicea că e mai tare Parndorf. Cum n-am fost decât la SCS în urmă cu vreo 10 ani i-am lăsat se se certe și nu m-am băgat. E drept că problema m-a măcinat și mă mai macină încă și acum.

Pe Patricia am cam lăsat-o de capul ei și dacă în prima zi nu părea că lucurile o să fie prea grozave spre sfârșit m-am trezit că se cere ea să vină cu mine pe pârtia roșie lungă. Sunt convins că vreo 3 săptămâni legate ar fi tot ce i-ar lipsi ca să crească și să prindă și mai mult curaj și încredere. Va trebui să văd cum fac în următorii ani să mă mut 1 lună vara și vreo 2 luni vara prin Alpi în timpul vacanțelor școlare.

Comments

comments

Traffic at a Glance

Pageviews 825

Days in Range 30

Average Daily Pageviews 28

From Search Results 318

Unique IPs 321

Last 30 minutes 0

Today 0

Yesterday 56