XC-Ski

Dacă în ziua anterioară am văzut o grămadă de oameni practicând cross country skiing iată că am avut șansa de a vedea cum e. Colegul meu Matthew a binevoit să facă rost de echipament pentru noi ceea ce nu a fost deloc simplu având în vedere că eram 3 amatori.

Din prima trebuie să spun că echipamentul e diferit de ce știam eu din ski-ul de pârtie sau cel de tură. Clăparii sunt mult mai ușori, sistemul de prindere e într-ul singur punct iar călcâiul e liber. De asemenea în cazul unei căzături nu există sistem de siguranță care să elibereze piciorul. Am aflat acest lucru după o primă căzătură.

Dar să le luăm pe rând. Sâmbătă seara ne-am lungit destul de mult într-un bar situat undeva la periferia Oslo unde am avut norocul să găsesc și Weissbier. Așa că duminică nu am pornit foarte devreme. Colegul binevoitor ne-a luat din centru și ne-a dus undeva la zona periferică situată la vest de Olso. Aici am fost instruiți despre cum anume trebuie să ne pregătim. Am aflat și despre faptul că e nevoie să dai cu ceară pe talpa ski-ului în zona unde clăparul se prinde de ski. Forma ski-ului e un pic curbată ceea ce înseamnă că în momentul în care te așezi pe picior acea ceară ajută la aderență și astfel nu aluneci. Tipul de ceară folosit depinde de temperatura și consistența zăpezii. 

Din păcate zăpada era destul de înghețată așa că nu am avut parte de cele mai bune condiții. Am avut și ghinionul să nimeresc clăparii un pic cam mici așa că nu am putut să mă desfășor exact cum aș fi vrut. Atunci când am ajuns la prima pantă am făcut așa cum am văzut pe la TV dar și în ziua anterioară. Mi-a ieșit destul de bine și mi-am dat seama că deși pare un sport ușor e destul de solicitant. E cu siguranță potrivit tărilor nordice în loc de alergare pentru că aici e zăpadă o perioadă mai lungă din an și terenul relativ plat sau cu denivelări relativ blânde așa cum e pe lângă Oslo.

Pe prima coborâre mai solicitantă am reușit să cad și mi-am forțat cam aceeași zonă a brațului pe care am forțat-o la Kitzbühel. Dar n-a fost nimic grav așa că am reușit să continui. Până la final am mai reușit să mai cad de vreo două ori. Era destul de greu să controlezi acele ski-uri foarte subțiri pe panta înghețată. O parte din traseu avea acele canale paralele și am realizat că pe acele canale poți aluneca mult mai ușor.

Undeva pe la mijlocul traseului am dat de un punct de belvedere de unde se vedea foarte bine acea mică depresiune de unde am plecat. Părea un fel de Herculane în miniatură. Toată valea era inundată de ceață iar acest lucru se vedea foarte frumos din punctul situat undeva la 300 de metri deasupra mării. Am continuat și am revenit la punctul de start unde ne-am dezechipat iar mai apoi cu metroul am plecat înapoi spre centru.  Week-end-ul scandinav s-a sfârșit așa că mi-am făcut bagajele și am zburat înapoi în Banat următoarea zi.

Experiența ski-ului fond a meritat dar din păcate la noi nu prea ai unde practica așa ceva. Nu permite nici relieful dar nici clima. Costul echipamentului nu e foarte mare dacă e să compari cu ski-ul de tură. Așa că revenim la activitățile standard: ski de tură, MTB și hiking

Total distance: 7.64 km
Max elevation: 297 m
Min elevation: 149 m
Total climbing: 312 m
Total descent: -318 m
Total Time: 02:48:19
Download

 

Comments

comments