Valea Cladova

După multe, forte multe săptămâni am rămas din nou în Timișoara din două motive. Prognoza nu arăta prea grozav iar fetele mele nu erau în cea mai bună stare.

Iar unul din cele mai mari regrete, legate de felul în care au evoluat și format continetele, e că nu au existat ceva plăci tectonice sub Timișoara care să încrețească un pic terenul și pe aici. Sau dacă nu au fost plăci tectonice măcar ceva vulcani care să modeleze cumva câmpia asta anostă în care ne petrecem timpul mergând la lucru, în magazine, restaurante sau alte locuri de genul ăsta.

Aș fi vrut să dau o fugă până la Oravița iar de acolo să trec la Anina dar la felul în care arăta vremea nu prea merita să fac un drum până acolo doar ca să vin murat înapoi. Așa am căutat un deal, o gâlmă aproape de Timișoara. În urmă cu vreo 5 ani am fost la o tură de bicicletă în jurul Lipovei. Mi-am amintit de acea tură și mi-am zis că nu ar fi o idee rea să încerc un traseu în pe acolo. Lipova are o poziție interesantă fiind localizată la intrarea în munții Apuseni dinspre Mureș și câmpia de vest, la poalele munților Zarand.

Acest sub-grup al munților Apuseni e localizat pe teritoriul administrativ al județului Arad iar punctul maxim e dat de vârful Drocea(836 m.). Limita sudică e clar delimitată de râul Mureș iar în partea nordică sunt delimitați de depresiunea Zarandului/Gurahonț.

Nu mă așteptam să găsesc pe cineva să fie interesat de traseu așa că plec de unul singur. Parchez lângă o benzinărie la ieșirea din Lipova spre Arad și după foarte puțini kilometri cotesc către Cladova spre dreapta. De aici urmez cursul văii Cladova și destul de repede ajung la limita nordică a văii.

Am parte și aici de nelipsitele oi. Cei doi câini nici măcar nu se sinchisesc să latre. Urcarea pe vale în sus e plăcută chiar dacă plafonul de nori era destul de jos și amenințarea ploii a fost permanentă dealungul întregii ture. Am parte și de o întâlnire surpriză cu o căprioară care nici măcar nu cred că a apucat să mă observe. Părea să își vadă nestingherită de drumul ei.

O surpriză mare a fost să văd chiar de la începutul traseului marcaje turstice de foarte bună calitate. Nu mă așteptam să găsesc așa ceva. Fiecare interesecție dar și traseul în sine erau foarte bine marcate. Pe indicatoare erau însemnele hike/ride.

Ajung așadar destul de repede și în șa în partea superioară a traseului. Aici pentru o porțiune scurtă intru într-o zonă mai accidentată unde e nevoie să împing bicicleta din cauza terenului alunecos dar și a pantei cu înclinare mare. Dau de fășii de plastic ce păreau a fi rămas în urma unui concurs pe care nu s-a sinchisit nimeni să le adune. Toată povestea asta s-ar putea să devină o problemă pentru că pot să apară multe categorii care transformă natura în locul lor de joacă și care uită să respecte principiul de bază al mersulului pe munte și anume să treci și să nu lași decât urma pașilor și să nu iei cu tine decât fotografii. Îmi place să mă gândesc la bicicliști ca făcând parte din această categorie a oamenilor care știu și vor să respecte natura și mediul înconjurător. Indiferent cât de cool ar fi să fi rider prin pădure trebuie să nu uiți că e important ca impactul pe care îl lași trecând pe acolo să fie minim. Altfel nu ești cu nimic mai prejos decât unul care aruncă o pungă pe stradă. Chiar dacă, să zicem, cauza ta e mai nobilă efectul e același. Nu contează motivul pentru care o bucată de plastic e în pădure. Contează că e acolo și asta nu e normal să se întâmple.

Oarecum sictirist de situație intru într-o scurtă bucată de bălăurit unde reușesc să iau și o trântă scurtă dar de unde ies relativ repede. Toată această zonă e totuși relativ mică în comparație cu munții mei de acasă din Banatul Montan așa că ies destul de repede în parte superioară situată undeva la peste 500 de metri. De aici dau iarăși de marcajul turistic și după câteva bucăți scurte de coborâre ajung la asflat și la drumul care coboară la mănăstirea Feredeu. Văzând înclinarea drumului pe care cobor mă bucur de decizia de a face acest traseu în direcția aleasă de mine.

Coborârea pe această bucată asfaltată e un adevărat deliciu. Ajung repede în zona unde era localitază mănăstirea. Cetatea de la Șiria se distinge foarte frumos coborând pe acest drum. În capătul drumului sunt din nou surprins de indicatoarele turistice. De aici urmează drumul de întoarcere spre Lipova cu vânt din față.

Mi-au atras atenția pe această bucată “castelele” țigănești în număr foarte mare din Covâșînț. Cu bicicleta plină de noroi m-am oprint la un țigan în fața porții ce își splăla Mercedesul și l-am rugat să mă lase să-mi curăț și eu bicicleta. Am fost surprinsă să văd că mă lasă. N-am insistat să-i cer și un pic de șampon.

Dealurile din partea stângă a drumului erau în totalitate cultivate cu viță de vie și am reținut vreo două indicatoare cu nume de crame(e.g http://www.wineprincess.ro/ din Miniș). Mi se pare interesant că deși sunt foarte aproape de Timișoara nu am auzit de această podgorie.

Cu resursele la minim și cu gândul la struguri si vin îmi amintesc de gugulanii mei care stau cu mere și răchie la marginea drumului și îmi spun că e imposibil să nu găsesc pe cineva de la cine să pot cumpăra 2 struguri să mai prind puntere. Surpinzător nu am întâlnit decât o familie în Ghioroc care să aibă în fața casei expuși struguri. Opresc la ei și mă târguiesc să-mi dea și mie cât să mânânc o dată. Primesc doi struguri pentru 5 lei dar și o cană cu apă cu care să-i spăl. Mă înfrupt din ei și merg mai departe până intru în drumul Arad-Deva, un drum de altfel foarte aglomerat. Reușesc să-mi spăl bicicleta gratis într-o splălătorie înainte de Lipova unde un tip, client,  la vreo 40 de ani părea să fie foarte încântat când i-am spus de unde vin. Aș fi plătit și eu doar că nu aveau de unde să-mi dea rest.

Ajung spre ora 5 înapoi la mașină și pornesc înapoi spre Timișoara dar nu înainte de a-mi pune Yes(Close to the Edge). A mers foarte bine după efort “Siberian Khartru”. Această zonă a munților Zarandului dar și zona munților Poiana-Ruscă sunt relativ necunoscute dar în același timp aproape de Timișoara și cu siguranță că vor trebui explorate în week-end-urile când nu mutăm baza acolo unde, cel puțin pentru mine, bate inima Banatului Montan, la Domașnea.

Total distance: 39.12 km
Max elevation: 556 m
Min elevation: 112 m
Total climbing: 1017 m
Total descent: -1019 m
Total Time: 03:39:38
Download

Comments

comments