The big, the small and the muddy

Săptămâna trecută am început timid sezonul de bicicletă cu o tură pe la Domaşnea. Ziceam că săptămâna asta venim să vedem cum miroase începutul de primăvară pe Valea Almăjului. Lucru care l-am şi făcut. Sâmbătă ne urnim mai greu de la Domaşnea datorită unor treburi organizatorice dar ajugem la timp pentru o tură foarte scurtă de seară. Aleg Soacea, un drum forestier ca-n o palmă ce pleacă de undeva de lângă râul Tăria Mare. Încălzie numai bună pentru următoarea zi.
 
Seara se lungeşte cu multe beri dar gândul la traseul din ziua următoare mă face să deschid ochii pe la 6. Nu ajung să intru în traseu mai devreme de ora 9. Punctul de pornire e lacul Tăria Mare şi drumul forestier ce urcă de aici în sus. Traseul trebuia să mă ducă prin Tăria Mică în drumul de pe Valea Minişului.
 
Ce nu ştiam eu când am plecat e că cea mai mare parte din traseu e acoperit de cantităţi uriaşe de noroaie. Drum noroios e puţin spus. Sfârşitul de iarnă, zăpezile topite dar şi exploatările forestiere au transformat drumul într-o încercare extremă pentru mine şi bicicletă. Cu toate că drumul era foarte noroios reuşesc să stau în şa pe cea mai mare parte a lui. Pe două bucăţi foarte scurte a fost nevoie să descalec din cauza noroiului şi a înclinării drumului. 
 
Panta urcă în mod susţinut pe o bucată de vreo 5-6 kilometri până lângă o cabană silvică părăsită. De aici încă o bucată cu înclinare serioasă şi ajung lângă un foişor. Din informaţiile pe care le aveam înainte de acest foişor trebuia să cotesc spre stânga. Intru într-o zonă cu pădure de brad care reuşeşte să-mi dea o stare de “Blair Witch Project”. Împing serios de bicicletă aici pentru a trece de zona cu pricina şi ajung în cel mai înalt punct al turei. De aici la o bifurcaţie de drumuri cotesc spre stânga şi încep coborârea cu speranţa că voi ajunge la drumul Bozovici-Oraviţa. 
 
Reuşesc să fac o săritură controlată peste ghidon direct în cap dar mă ridic cu pagube minime atât eu cât şi camera montată pe cască. Într-un final ajung jos la drum prin câteva ocoale stânga-dreapta pe acelaşi drum plin de noroaie. De aici pe asflat până înapoi la maşină.
 
Tura nu a fost lungă dar destul de solicitantă şi plină de adrenalină. Există o multitudine de mici cascade pe râul Tăria Mare zona fiind extrem de frumoasă şi spectaculoasă. Înclinarea acestor munţi îi fac perfecţi pentru bicicletă. Pentru acest an am planificate câteva trasee prin zonă. Ar merita refăcut şi acest traseu dar mai spre vară când drumul o să fie mai uscat.
 
 
 
 

Comments

comments

Leave a Reply