Solitar pe creastă

Cu taică-miu răcit și cu fiică-mea care nu avea chef să facă plimbări n-am avut de ales așa că am plecat de unul singur. Și cum nici nu aveam chef de mers cu mașina am zis că nu ar strica să fac o tură exact cum făceam atunci când eram copil plecând la pas direct din fața casei. Plafonul de ceață era foarte jos undeva la sub 1000 de metri. Speram la un spectacol acolo sus și fix de asta am avut parte.

Atunci când urci singur ai timp să te gândești la multe ceea ce într-un fel e bine. Fiecare loc prin care am trecut îmi aducea aminte de ceva chiar dacă am avut un ritm destul de alert la urcare. Sunt nevoit să mă opresc atunci când o haită de vreo 6 ciobănești au început să-mi de roată. Am scăpat și cu ajutorul ciobanului de ei. După ce trec de câini îmi reiau ritmul susținut. Panta se înzdrăvenește pentru o bucată scurtă și ajung la “Pagina lui Ion”. Aici mistreții au arat o bucată destul de mare. Trec pentru o bucată scurtă prin pădure și după un scurt hop ajung sus pe platou. Priveliștea și culorile de aici îți taie respirația. Peste Munții Cernei norii au luat forma unor OZN-uri în niște culori apocaliptice. Munții Almăj aveau peste ei un plafon compact înalt de nori. Spre Semenic se vedeau valuri de ceață iar Munții Țarcu tronau desupra unei mări de nori. Valuri de ceață erau împinse dinspre ei prin culoarul Timiș-Cerna în jos spre Dunăre. Stau minute bune să admir iar mai apoi îmi văd mai departe de drum către stâna Andreiștilor. Dar înainte de a începe să cobor mai stau preț de câteva mintute într-un alt punct de belvedere.

La stână mă opresc scurt pentru că locul e destul de ferit de vânt iar soarele încălzea bine locul acoperit cu zăpadă viscolită într-un strat încă destul de gros. De aici încep coborârea prin pădure și sunt din nou surprins de urmele ce le vâd. De data asta erau urme de lup. Cred că sunt ani buni de când n-am mai văzut atâtea urme. Nu știu dacă s-au înmulțit sălbăticiunile sau a scăzut numărul de vânători. La ieșirea din pădure mă opresc pentru o gură de ceai iar mai apoi continui să cobor către Pagina Mutului dar nu înainte de mă opri la marginea pădurii deasupra grădinilor. Încă se vedea Grădina lui Olma, a lui Șpengăru, ale noastre, a lui Saimenu, a lui Busu. Niciuna nu mai e din păcate lucrată. Îmi amintesc cum, atunci când aveam vreo 10 ani, am pariat cu taică-miu că nu pot ajunge până în vârf în 15 minute la finalul unei zile de strâns la fân. Am ajuns în 12 minute. Cobor și cu greu trec de spinii și măgrinii crescuți pe lângă grădini. Porțile și livezile altădată curate și frumoase  au dispărut.

Părăsesc zona grădinii și măresc ritmul spre casă. Probabil una dintre ultimile ture din acest an care e pe sfârșite. Din păcate a fost doar frig iar acest lucru în lipsa zăpezii nu face decât să taie foarte mult din opțiuni. Plănuiesc spre sfârșit de an 2 ture în Munții Cernei(Vârfuș Cozia și Șaua Ciumerna dinspre Bogâltin). Sper să fiu îngropat în zăpadă de Crăciun la Domașnea dar la cum arată prognoza acest lucru nu se va întâmpla. O să fie un alt sfârșit de an anost așa cum am tot avut parte în ultimii ani.

Total distance: 13.8 km
Max elevation: 1318 m
Min elevation: 420 m
Total climbing: 997 m
Total descent: -980 m
Total Time: 04:49:48
Download

Comments

comments