Snow dream

S-a prins cumva de mine o tuse așa păcătoasă începând de joi. Și nu doar de mine. Fiică-mea tușește și ea destul de rău. Chiar mai rău decât mine.

Cumva știam că până sâmbătă dimineața voi reuși să scap de problemă. Iar pentru a fi sigur de asta am mâncat un pumn de usturoi și am băut o halbă de moare de varză când am ajuns vineri la Domașnea. Remediile astea dar și aerul de Domașnea mi-au făcut bine așa că sâmbătă sunt în formă mult mai bună. O vecină sună la Cornereva pentru a afla dacă mai persistă zăpada pentru că ultimile zile au fost destul de călduroase. Aflăm că ar mai fi ceva dar din păcate odată ajuși acolo ne dăm seama că lucrurile nu stăteau chiar așa. Creasta munților Cernei era destul de golașă cu destul de multe zone în care se vedea iarba. Era clar că nu avea sens să urcăm până în creastă cu ski-uri de tură și rachete. Pe drumul care duce spre Vlașcu găsim totuși destul de multă zăpadă așa că urcăm câțiva kilometri în sus în  speranța că pe fețele nordice să fi rămas suficientă încât să încerc o urcare pe una din aceste fețe. Urc câțiva kilometri până în punctul în care se termina drumul și îmi dau seama că situația nu arată prea bine nici aici. Așa că dau focile jos și o iau la vale. Din păcate drumul prea îngust și zăpada prea înghețată nu prea dau voie la o coborâre așa cum aș fi vrut. Dar mă bucur de coborârea rapidă așa că mai pun focile o dată și repet tura. Taică-miu testează și el rachetele TSL 26.

Oarecum dezamăgiți de lipsa zăpezii pornim relativ dezamăgiți spre casă. Și pentru că mai aveam vreo 2 ore de lumină ne hotărâm să urcăm pe Cozia. Pentru a vedea cum se comportă clăparii de tură pe urcare hotărăsc să rămân cu ei în picioare. Au fost neașteptat de comozi și cred că sunt ideali pentru anumite traversări în zone fără zăpadă. Scot aparatul de câteva ori pentru a imortaliza zona de la poalele Coziei și toată această vale a Cornerevei și fără să îmi dau seama pierd capacul de la obiectiv. Decidem să revenim cât mai avem lumină în speranța că îl vom găsi. Din păcate nu l-am mai găsit. Dacă știam asta probabil că am fi urcat până sus. Nu e prima dată când îl pierd. Am mai pățit acest lucru în toamnă urcând pe la Ogașul lui Roșeți câtre Balta Cerbului. Atunci am fost mai norocoși și l-am recuperat. Ca să mă scap de grijă am comandat unul de pe f64 cu tot cu șnur. Dar cu sau fără capacul de la obiectiv toată această zonă e incredibilă. Și mai incredibil e că e locuită. Nu am mai urcat pe aici așa că am fost surprins să văd casele cornerevinților urcând până sub Cozia. Iar în partea de sus pe la jumătatea urcării am dat și de un drum forestier destul de lat care urca de undeva din partea de jos. Sunt curios dacă are legătură sau nu cu drumul asfaltat ce pleacă din centru spre Camena. Pentru a înțelege profilul zonei aș menționa că e singura zonă în care am aflat că o casă a fost îngropată de o avalanșă acum ceva ani. Nu cred să fi auzit de case îngropate în zăpadă pe undeva prin Carpați în altă parte.

Deși speram să mai prind zăpadă nu am fost așa norocos. Între timp se pare că a nins destul de mult în ultimile 2 zile și e posibil ca în week-end-ul următor să fiu mai norocos. E fain să fugi vara de căldură, toamna să alergi prin frunze și păduri nesfârșite după bureți iar iarna în căutarea zăpezii. Oricum se pare există studii care confirmă beneficiile directe pe care le ai ieșind în natură așa că e bine să găsești și să cauți motive de a ieși oricând și oricum.

 

Comments

comments