Smâlz la Domașnea

Seria smâlzurilor din această primăvară a continuat la Domașnea. În urmă cu 2 săptămâni eram prin valea Almăjului iar acum am aterizat invitat de Grig la Domașnea. În urmă cu 15-20 de ani pe vremea când țineam și noi oi am participat din postura de gazdă. Îmi amintesc cu mare drag cum împreună cu invitații o luam la pas în prima sâmbătă de la începutul fiecărei luni de mai înspre stâna de la Ogașu ăl Mare reclădită imediat după 1990 după ce C.A.P.-ul la Domașnea s-a desființat.

Am avut noroc de vreme bună așa că am luat-o la pas cu Patricia, Elena, Simona, Nicu, uica Gheorghe Blaj și tati. Urcăm priporul înspre Dos iar de aici printr-o serie de urcări și coborâri traversăm tot dealul Dosului până ajungem în dealul Cloșănilor iar mai apoi în grădină la Toma unde urma să se țină evenimentul. La smălzurile din anii ’90 erau mai mulți stăpâni cu mai puține oi. Țin minte că de multe ori eram atât de mulți încât ni se părea că suntem mai mulți decât oile. Erau ani în care ne adunam peste 20 de oameni la fiecare stăpân. Greul evident pica pe mami care trebuia să pregătească absolut totul.
 
Urcarea până sus dar și jumătatea de răchie luată cu noi ne deschide apetitul așa că odată ajuși ne punem la masă. Grig și Stașia s-au pregătit cum se cuvine așa că era greu să alegi din toate bucatele. Pătru Dancea ne îmbie cu un pahar de vin. A fost atât de bun încât până la urmă am terminat toată sticla. După masă lumea se mută înspre zona de lângă colibă unde se mulg oile. Ne mutăm și noi iar Patricia face cunoștiință cu o urzică.
 
Am stat și m-am minunat văzând câinii legați lângă colibă. Dacă ar fi fost toți cei 6-7 liberi cred că ar fi foarte greu să te ferești de ei. E clar unul din motivele de mândrie ale celor din această zonă. Aceștia creează de multe ori probleme în zona Godeanu-Râul Șes. Pe de altă parte dacă vine moș Martin sau haita de lupi pe la stână nu poți ieși cu aparatul de fotografiat. Acești câini mi-au amintit de bunicul meu care în perioada interbelică a fost luat de ape la munte după o ploaie puternică și a fost salvat de un astfel de câine. Legătura dintre om și câine este foarte puternică în rândul celor care practică oieritul.
 
Încet, încet evenimentul se termină iar noi o luăm la pas în direcție inversă. Pe drum tati ne explică într-o pauză cum le spune la toate locurile ce se vedeau de jur împrejur pornind de la Tâlvă și terminând cu Gealul ăl Înalt. De pe dos se vedea foarte frumos mala Lungă și chiar mai departe până spre Verendin. Toate aceste sate sunt foarte frumos așezate cu acces la pășune, apă și pădure. Nu-i greu de imaginat cum am putut să avem la Domașnea 20.000 de oi în anii premegători celui de-al doilea război mondial. E bine că mai sunt unii băieți tineri care se mai ocupă cu creșterea animalelor și pomicultura dar din păcate aceste exemple sunt prea puține. Coborând în sat am trecut prin centru iar acolo au ajuns țiganii să bubuie manelele din mașini cu numere de Germania. A fost o perioadă când nu era nici unul în sat fiind plecați pe afară dar s-au întors și au cumpărat mai toate casele care erau de vânzare. La ăștia oricum nu le place munca așa că mă aștept să-i văd ducând-se înspre vest să imbogățească tabloul multicultural de acolo.
 
Deși cocheteam cu ideea de a merge cu bicicleta pe undeva în acest week-end până la urmă cred că e mai bine că am mers la smâlz. Vreme de dat cu bicicleta e destulă iar astfel de evenimente nu se știe pentru cât timp se vor mai organiza la Domașnea.
  
 

Comments

comments

Leave a Reply