Semenic puzzle

Puzzle-ul Semenicului se închide încet dar sigur. Cel puțin în partea dinspre Valea Almăjului și a culoarului Timiș-Cerna. În urmă cu câteva săptămâni am traversat din Valea Pârvovei în Valea Țerovei. Am observat că drumul forestier se continuă spre dreapta. Eram curios de acestă variantă pentru că încă sunt în căutarea unei variante mai ușoare de coborâre de pe Semenic. Lungul drum la Verindinului e greu abordabil pe căldură iar coama împădurită care coboară în Mehadia e destul de dificil de parcurs în toiul verii atunci când vegetația e abundentă. Am aflat acest lucru pe pielea mea în tura memorabilă de anul trecut. Cred că a fost una dintre cele mai grele și mai frumoase ture pe care le-am făcut în ultimii ani.

De data asta cu mine a venit Elena. E una din acele puține ture în care a vrut să vină și ea. I-am povestit despre faptul că valea e destul de lungă și foarte puțin abruptă așa că am convins-o.

Dealungul întregii ture am observat vreo 5-6 șerpi de toate tipurile. Nu știu să mai fi văzut atât de mulți în altă parte. Deși nu mă pricep foarte bine să-i recunosc cred că unul dintre șerpi era o viperă.

Am parcat mașina la crucea Pârvovei și trecând prin sat am început să înaintăm pe vale. Chiar dacă era destul de cald urcarea a fost plăcută pentru că porțiunile de zone însorite oscilau cu porțiuni în care simțeam binișor umbra pădurii și răcoarea ce venea dinspre râu. Pe vreme uscată orice mașină care trece ridică noi de praf. Am avut parte de vreo 2 mașini de teren dar și o mașină cu lemne așa că a trebuit să stăm pe loc de câteva ori altfel riscam să arătăm ca ieșiți din mină la final.

Ajungem destul de repede la bifurcația știută din tura anterioară și continuăm spre dreapta. Panta se asprește un pic dar nu exagerat de mult. Dăm de un punct de lucru al ocolului silvic Mehadia un pic mai sus și aflăm și explicația culorii gălbuie a râului. Pe una din văile ce coborau dinspre Semenic se exploata iar drumul forestier părea să coboare prin aliba râului. Dar cine să-i urmărească sau să-i întrebe de sănătate? Oricum cred că nu prea mai pasă nimănui ce se întâmplă cu pădurile dacă aici la limita parcului național fac astfel de lucruri. În mod real suprafața cu adevărat protejată din Parcul Național Semenic Cheile Cheile Carașului e formată din cele 2 văi ce coboară către Botul Calului dinspre Semenic. E vorba de rezervația Izvoarele Nerei(vreoo 5000 de hectare). În rest există drumuri forestiere și exploatări peste tot.

Ajungem în punctul în care Elena spune că nu prea mai poate așa că facem cale întoarsă. Sunt surprins să văd o Dacia 1300 trecând pe lângă noi. La o privire ulterioară mai atentă am observat că la vreo 3 kilometri de punctul în care ne-am întors exista o joncțiune cu varianta ce coboară de pe Semenic și pe care am parcurs-o atunci când am coborât în Mehadica. Dacă aș fi știut că e așa aproape probabil că aș mai fi înainintat. Vara e abia la început și sunt șanse mari să abordez această variantă într-una din turele următoare. Sunt convins că ar fi o coborâre de pomină.

La finalul turei Elena îmi spune că deși i-a fost greu să urce i-a plăcut coborârea. Cred că a surprins esența ideii de a pedala la munte. Efortul pe care îl depui la urcare e răsplătit înzecit la coborâre. Iar coborârea pe această vale e plăcere pură. Nu e o coborâre tehnică sau accidentată. E o vale lungă de peste 20 de kilometri pe care cobori lin și care te duce înapoi în valea Almăjului. Am plecat târziu în tură ceea ce înseamnă că am terminat spre apus. Culorile apusului atunci când le vezi coborând dinspre Semenic sunt unice.

Total distance: 42.57 km
Max elevation: 855 m
Min elevation: 375 m
Total climbing: 1873 m
Total descent: -1873 m
Total Time: 04:54:10
Download

Comments

comments