Sella Ronda

Sunt multe de văzut și de făcut prin Dolomiți. Terenul e extrem de spectaculos, poate unul dintre cele mai spectaculoase din Alpi chiar dacă aici nu sunt cele mai înalte vârfuri. Zona de interes maxim e în jurul grupului Sella atât iarna cât și vara. În jurul acestui grup impresionat există un circuit ce se poate parcurge iarna pe schi iar vara se poate folosi bicicleta, fie că vorbim de cursieră sau MTB. Cursiera mă cam lasă rece și oricum aveam doar MTB-ul cu mine așa că principalul scop al turei din Dolomiți a fost să parcurg această buclă în sens invers acelor de ceasornic. Am tot măsurat și calculat diferența de nivel și nu prea aveam chef să forțez o diferență de nivel de peste 3000 de metri așa că m-am folosit de gondole. Nu dai mai mult decât dai într-o zi de iarnă la schi așa că mă așteptam să fie mai ușor. A fost și nu prea a fost.

Deși aș fi vrut să stau în Val Gardena acolo e chiar prea scump să stai. Am ales o altă vale unde cam tot Ladin se vorbește și am pornit de acolo. Valea se numește Val Badia și unul din punctele de unde poți începe acest circuit. Am lăsat mașina în parcarea mare de jos iar de acolo am pornit spre prima gondolă care urma să mă ducă sus în pasul Gardena. Era oarecum ciudat să pedalezi într-un mediu așa antropizat. Mă gândeam la turele pierdute prin Munții Almăjului sau Semenic și nu prea semăna deloc cu ce făceam acum. De prisos să mai spun că nu prea avea rost să cari vreo pelerină de ploaie după tine pentru că peste tot găseai câte o cabană să te adăpostești în caz că se punea vreo ploaie. Din pasul Gardena am coborât până jos în Selva din Val Gardena pe câteva poteci frumoase și solicitante cu mici urcări și coborâri într-o primă parte și o coborâre abruptă la final. Am ajuns repede în Selva de unde am luat următoarea gondolă: Ciampioni. Am ajus sus și m-am trezit cu Langkofel-ul în fața mea. Mi-am făcut loc printre pedeștrii iar apoi am savurat bucata până în pasul Sella.

Din pasul Sella a urmat lunga coborâre până în Canazei. M-am trezit pe o bucată amenajată denumită Infinity Trail. Bucățile de viteză au alternat cu câteva porțiuni tehnice, unele dintre ele amenajate cu mici podețe sau unde erau coborâri peste trepte. Nu mă dau în vânt după așa ceva dar a fost amuzant. În Canazei mi-a plăcut și probabil că anul viitor o să revin aici. Am luat următoarea gondolă până la intermediar de unde am luat o telecabină. Am ajuns din nou sus și de data asta aveam Marmolada în dreapta mea. Extrem de spectaculos ghețarul ce persista pe acel masiv. M-am oprit la una din cabane pentru o bere mică iar mai apoi am pornit pe un alt single trail în golul alpin spre Arabba. Căutam să văd dacă gondola mergea. Nu știu din ce motiv nu a mers așa că de aici a urmat partea amuzantă. Reușesc să sperii un gurp de marmote care stăteau pe marginea traseului, traversez șoseaua și continui pe o alta bucată de potecă faină. Cu vreo 2 kilometri înainte de Arabba pe un mic hop apăs pedala și dau în gol. Am reușit să rup lanțul. De obicei nu prea iau scula de reparat lanțul cu mine dar de această dată am luat-o. Probabil că aș fi găsit vreun magazin de biciclete în Arabba dar a fost mai simplu să pierd 10-15 minute să scot zala ruptă, să repar și să plec mai departe. Probabil n-o să mai plec fără scula asta la mine de acum încolo.

Urcarea până în pasul Pordoi m-a terminat pentru că era foarte cald și am stat în soare pe asfalt pe o cățărare lungă care parcă nu se mai termina. Am ajuns la un alt refugiu-cabană undeva spre ora 4 unde m-am oprit să mă hidratez pentru că eram deja destul de terminat în special de la căldură. De acolo a urmat coborârea până în Corvara unde terminam bucla. Nu am întâlnit mai mult de 5-6 oameni pe MTB. Destul de mulți cu full-uri ce se distrau urcând cu gondolele și coborând pe single-trail-uri. De fapt cam asta fac pe acolo. Fie cu electrice, fie enduro, fie cursieră. Prea puțini pe hard-tail-uri. Nu stă nimeni cu capul în ghidon jumătate de zi. Preferă să urce rapid sus și să pedaleze pe acolo sau să se distreze pe coborâri.

Traseul e cu siguranță extrem de spectaculos dar parcă prea amenajat și antropizat. Acolo a cam trecut perioada romantică a rătăcirilor prin pădure. Nu prea ai unde să mergi kilometri buni fără să dai de alți oameni pe bicicletă sau pe jos. Nu prea are rost să compari lucrurile dar tura asta și multe altele făcute în ultimii ani mi-au plăcut mai mult decât Sella Ronda.

Total distance: 59.15 km
Max elevation: 2367 m
Min elevation: 1444 m
Total Time: 07:20:29
Download

Comments

comments

Traffic at a Glance

Pageviews 607

Days in Range 30

Average Daily Pageviews 20

From Search Results 286

Unique IPs 260

Last 30 minutes 0

Today 0

Yesterday 40