Rise and fall around home

Lucrările de la Domașnea ne fac să ne trezim sâmbătă dimineața devreme pentru unele cumpărături la Caransebeș. Era imposibil să nu simți și să nu vezi cum arată munții din jur pe o vreme absolut superbă. Zăpada era nu doar pe Țarcu dar și pe crestele mai joase de la poale de Semenic sau pe Culmea Cernii Vârf. La întoarcere intru vreo 2-3 kilometri pe drumul ce pleacă spre Văliug de la Slatina-Timiș să văd în ce stare e. Dar cumva parcă nu aveam chef de șosea. Sunt sătul de ele. Vroiam de data asta altceva. Și cum deabia pe la ora 1 ajungem înapoi la Domașnea opțiunile nu erau prea multe. O variantă ar fi fost pe la Teregova către Trei Ape iar alta una clasica pe la Domașnea pe Culmea Cerni-Vârf.
 
După ce mă hidratez bine cu o cirobă pe cinste mă echipez rapid și o iau în direcția Cănicea. Acum vreo 2 săptămâni atunci când am mai fost odată pe acest drum forestier parcă am gâfâit un pic dar de data asta destul de repede ajung la Cănicea. De aici urmează o serie de serpentine care mă scot într-un final sus pe creastă. Într-o zonă umbrită a drumului dau peste zăpadă proaspătă. Pe măsură ce urcam în zonele ne-expuse zăpada era parcă și mai mare.
 
De sus aceeași priveliște uluitoare în toate direcțiile. Fiind a doua parte a zilei soarele bătea dinspre Almăj-Semenic și proiecta culori superbe spre Munții Cernei/Godeanu/Țarcu. Munții erau practic încheiați de zăpadă. Nici urmă de primăvară pe acolo pe sus.
 
Eu îmi continui drumul când prin zăpadă, când prin iarbă până în trecătoarea Prislop. Ca să ajung aici cobor prin pădure prin zăpada mare din cel mai înalt punct al turei(1350 m.). Dacă în rest am mai avut ce ocoli aici m-am afundat serios. Ajung la fântână de unde alimentez cu apă din izvorul pe jumătate înghețat și acoperit cu zăpadă. De aici urmează coborârea până în poiana Zbăgului. Prima parte e prin zăpadă urmând ca încet, încet drumul să se usuce iar mai apoi să se nămolească. Pădurea se exploatează și pe aici iar utilajele cu care au intrat au arat efectiv drumul. Dacă astă toamnă am trecut cu mașina pe aici fără probleme acum e imposibil fără o mașină de teren. Și la urcare dinspre Cănicea erau două tractoare care încărcau lemne chiar din drum. Dacă pe unii îi înțeleg că taie lemne să se încălzească exploatările mari nu le înțeleg. Cu atât mai mult cu cât cel care taie s-a născut și a crescut în aceste locuri. Dar când nu vezi mai departe de numărul de la Mercedesul luat în leasing nu poți cere nimic. Oricum vina nu e celor care taie ci a celor care permit să se întâmple așa ceva: autoritățile locale și locuitorii din sat. Drumul până la cimitir era bun într-o vreme. Acum e și el distrus din cauza utilajelor grele care trec pe aici.
 
Trec de bucata plină de noroaie și intru pe sectorul de vreo câțiva kilometri de coborâre până în sat. Drumul ăsta e foarte bun pentru coborâre dar în același timp e foarte păcătos datorită pietrelor și pietricelelor de pe el. Cobor cea mai marte parte a lui în viteză și mă tot gândeam că ar fi bine să nu-mi sară vreo piatră de sub roată. Relativ aproape de bifurcația acestui drum cu cel care merge la Cănicea reușesc să agăț o astfel de piatră și deși eram destul de înfrânat reușesc să zbor destul de zdravăn de pe bicicletă. Mă ridic și constat pagube însemnate: palma și genunchiul dreapt făcute praf, o julitură pe mâna stângă și alte câteva contuzii. Dacă aș fi avut genunchiere și cotiere probabil nu m-aș fi lovit deloc. Trebuie neaparat să mă dotez cu așa ceva. Poate nu ar strica și o cască cu protecție integrală pentru mai multă siguranță.
 
După ce mă scutur un pic cobor până acasă și mă pun să-mi curăț rănile. Pentru a calma situația mă dreg cu vreo 2 Paulaner. S-ar putea ca săptămâna viitoare să sar peste tura de bicicletă pentru că nu sunt foarte sigur că o să fiu în totalitate refăcut. Oricum se anunță unele treburi de rezolvat în week-end-ul următor.
 
Dacă prin Almăj turele sunt parcă mai domoale locurile aici la Domașnea transformă turele de bicicletă în ceva mult mai extrem, urcările fiind mai solicitante, coborârile mult mai abrupte. Fără a fi subiectiv spun că e probabil una dintre cele mai frumoase și spectaculoase zone pentru mountain-bike de prin Banat cu multe bucăți unde trebuie să muncești serios dar în care nu-i nevoie să faci push-bike și deci poți sta în șa aproape în permanență. Priveliștea e spectaculoasă în toate direcțiile. Tura de astăzi nu a fost foarte lungă dar în cei aproape 24 de kilometri am reușit să adun aproape 1200 de metri diferență de nivel. Dacă se mai încălzește puțin urmează și alte traversări pe aici pentru că acum în creasta vecină în Munții Cernei e încă prea multă zăpadă în partea de sus.
 
Al doilea filmuleț de mai jos e cel în care am căzut în slow-motion. Nu că ar fi ceva cu care să te lauzi dar dacă tot am avut camera pornită îl pun aici ca să-mi reamintes ce poți păți dacă nu ai un pic de grijă.
 
 
 
Total distance: 24.48 km
Max elevation: 1351 m
Min elevation: 413 m
Total climbing: 1378 m
Total descent: -1427 m
Total Time: 04:45:58
Download
 

Comments

comments

Leave a Reply