Poiana cu peri

Vremea a fost capricioasă în această primăvară și iată că e un alt week-end în care stau la ciupeală. De dimineață am avut parte de o ploaie torențială care a durat vreo 2 ore. Cerul s-a limpezit și prognoza anunța o fereastră de vreme bună spre după-masă așa că ne-am echipat repede și am pornit în direcția Valea Cernei. De data asta am mers împreună cu Elena.

Pentru că spatele meu nu e refăcut am ales un traseu pe care am mai fost în prima lui parte de câteva ori și care cred că trebuie făcut de orice amator de drumeție care ajunge în Băile Herculane. Dar de această dată ne-am hotărât să urcăm până sus în Poiana cu Peri. Creasta munților Cernei pornește de undeva din zona gării din Băile Herculane și urcă până spre 2000 de metri unde se află vârful Olanu. Prima parte a acestei creste până la vârful Arjana e împădurită și cu poieni pe alocuri. Una din aceste poieni e Poiana cu Peri dar un pic mai sus găsim și Poiana Cicilovete sau Poiana Lungă.

Traseul era în formă foarte bună dacă mă gândesc la ploaia torențială de dimineață. Observ un foișor nou care nu era acolo la ultima tură situat în zona grotei cu aburi. Trecem de el și ajungem la foișorul roșu. Aici o scurtă pauză și pornim mai departe. Nu bănuiam că bucata de traseu ce urma după acest ultim foișor poate fi atât de frumoasă. O potecuță urca domol prin pădure iar mai apoi dăm de o căsuță care arăta ca în povești și care părea să aibă acoperișul refăcut din șendrilă(șangilă). Minunat loc de popas. Mă așteptam să văd  vreun spiriduș sau vreun pitic apărând de undeva de după vreun copac în orice moment. Poteca continuă pentru o bucată scurtă iar mai apoi ajungem în Poiana cu Peri.

Probabil că doar numele a mai rămas din poiană pentru că nu prea am văzut nici un păr pe acolo. Am văzut vreo 2 cireși dar cam atât. Perspectiva era interesantă pentru că de aici se poate vedea o parte a suprafaței uriașe împădurite din Munții Almăj. Un drum forestier urcă dinspre Mehadia până aici. Cred că ar fi interesant de abordat pe bicicletă pentru că ar fi interesant de coborât între Poiana cu Peri și Băile Herculane trecând pe la foișorul roșu.

Aș fi vrut să cobor pe varianta directă dar, deși am dat peste un marcaj cu cruce roșie, nu am reușit să dau de urma potecii care coboară din Poiana cu Peri către zona platoului Coronini. Așa că am revenit pe același traseu pe care am urcat.

Din poiana de sus perspectiva unei ploi torențiale era îngrijorătoare așa că pornim repede la vale înapoi spre foișorul roșu(aflăm prin telefon că la Domașnea ploua torențial). Ne oprim pentru câteva poze la căsuța din povești dar ne oprim la foișor atunci când vedem negura din Valea Cernei. Dar avem noroc pentru că ploaia nu înainta mai departe de zona Cheilor Țăsnei. După vreo 10 minute ploaia s-a tras peste Munții Mehedinți. Era interesant de văzut cum se forma ceața din cauza umezelii din vale care întâlnea un strat de aer rece în zona mai înaltă. Ora era aproape de apus iar la coborâre culorile, sunetul pădurii și mirosul erau fenomenale. Tura nu e foarte grea dar adună vreo 11 km. cu peste 600 de metri diferență de nivel. Se pretează foarte bine și la alergare. Dacă aș locuri în Herculane probabil că aș veni des pe aici având în vedere că traseul pleacă din centru orașului.

Total distance: 11.48 km
Max elevation: 750 m
Min elevation: 161 m
Total climbing: 1022 m
Total descent: -1024 m
Total Time: 04:23:24
Download

Comments

comments