Pierdute

Mi-am propus să scriu această postare chiar dacă nu cred că o să am filme care să mă ajute să arăt ce tură frumoasă am avut. E pentru a doua oară în două săptămâni când am probleme cu hard-disk-urile. Dacă săptămâna trecută mi-ai dispărut datele de pe hard-disk-ul portabil de data aceasta mi-am propus să le copiez pe hard-disk-ul calculatorului ce îl am la Domașnea. Și cumva această minunată bucată de tehnologie s-a hotărât să nu mai funcționeze. Undelete-ul pe cardul de memorie nu a funcționat iar hard-disk-ul nu dă semne că vrea să-și revină măcar cât pentru a copia repede filmele din acestă tură de pe el. Oricum a început de o vreme să devină o problemă moștenirea digitală acumulată în ultimii peste 10 ani de când am început să mă joc cu camere digitale. S-ar putea să devină o soluție renunțarea la hard-disk-uri și trecerea acestei moșteniri undeva într-un serviciu de găzduire de date. Știu că asta presupune anumite costuri dar măcare în acest fel de scapi de o grijă.

Dar să lăsăm la o parte problemele digitale și să revenim la tura din această săptâmână. Spune prezent și Luci și ni se alătură. Am mers din nou la Lindenfeld în ideea în care de acolo să ajungem cumva în Valea Golețului, Urcarea până acolo e destul de rapidă. Parcă îmi place tot mai mult să simt cum transpir și cum bag piciorul adânc în pedală. Din cauza efortului dar și a căldurii apele curgeau râu de pe mine fâcând baltă în jurul meu în momentul în care mă opream. 

Pe urcare ne oprim să povestim cu un moș care mergea să vadă de niște miei ce stăteau undeva mai sus la umbră. Ne povestește despre cum s-a stins Lindenfeld-ul și despre felul ciudat în care a murit Pavel, ultimul locuitor al acestui sat pierdut în munți(a dat o mașină peste el în Caransebeș). Moșulică avea 75 de ani. Oprindu-mă în Poiana pe o bancă am întâlnit un alt moș cu care am povestit un pic. Mi-a spus că a fost cantor la biserică și că a stat 17 ani cu un popă și încă vreo 30 cu un alt popă. Era dezamăgit și zicea că satul lui se stinge și el încet, încet și că lumea pleacă. Bâtrâni stând rezemați într-o boată sau ieșiți la fereastră să se uite pe stradă o să fie probabil imagini tot mai rare. 

În Lindenfeld mă opresc și îmi e imposibil să nu observ din nou albastrul pemesc rămas pe unele din fațadele caselor încă nedărâmate. Într-una din case o sticlă goală de whisky prăfuită stătea pe o poliță la fel de prăfuită. O ciupercă uriașă și-a făcut loc printre podele. Simți cum natură înghite înapoi ce i-a fost luat la un moment dat. Ne oprim la biserică și primul gând pe care îl am merge către acel jurnal pe care în urmă cu 2 ani îl găsisem la geamul din partea stângă. Nu mai era acolo. Dacă l-aș fi găsit aș fi așternut niște rânduri. Luci vrea să verifice dacă mai merge încă clopotul așa că urcă și începe să-l tragă. Surprinzător acesta încă mai funcționează așa că peste liniștea Lindenfeld-ului se așterne sunetului clopotului.

Fiind cu apa pe terminate începem să împingem de bicicletă pe străduța înclinată și bolovănoasă. Dăm de un firicel mic de apă de unde alimentăm cu apă. Sunt surprins să văd că satul avea captare cu apă. Ne oprim să mâncăm și ne vedem de drum mai departe intrând în pădure unde dăm de o serie de alte izvoare mult mai puternice. În dreptul unui canton cotim spre stânga și începem urcarea pe creasta Nemanului. Minunată toată această bucată prin poieni și păduri.

Coborârea prin pădure în vale e nebunie curată așa că nu mă abțin și las bicicleta să curgă cum are ea chef la vale. Mă opresc doar ca să verific dacă dau de drumul care coboară spre valea Golețului. Noi am luat-o pe un drum de TAF vechi care se prelungea pe valea unui pârâu preț de vreo 2 kilometri. Pe toată această bucată am cărat/tras bicicleta prin albie  Din loc în loc găseam semne ale enduriștilor. Fiind la umbră și la răcoare coborârea aceasta a fost foarte plăcută. Ieșim din această zonă în momentul în care dăm de capătul drumului. De aici coborâm mai departe spre Goleț dar ne oprim scurt pentru un mic tratament cu nămol în apa râului. Preț de vreo 10 minute ne răcorim picioarele iar mai apoi continuăm spre Goleț. De aici trecem prin Bucoșnița și Petroșnița înapoi la Buchin.

De la atâtea ture faine monoblocul are început să aibă un joc așa că săptămâna asta am decis să-l schimb. Am pus de asemenea un angrenaj nou Shimano Deore și am schimbat lanțul și rotițele de la schimbătorul spate.

Tura nu a fost foarte dificilă așa că seara avem chef de o sticlă de vin dar și de un trabuc. Urmează câteva zile libere odată cu 15 august așa că deja miroase a trasee prin Valea Almăjului. 

Total distance: 52.38 km
Max elevation: 1126 m
Min elevation: 218 m
Total climbing: 2009 m
Total descent: -2007 m
Total Time: 06:35:31
Download

Comments

comments