Ostreșăl

Câteodată, ce-i drept foarte rar, realitatea pare un fel de desen pe care îl creionezi fix așa cum vrei tu. Începi să desenezi ceva și mâzgăleala ta se extinde cumva de pe foaia de hârtie în jurul tău. Asta am simțit atunci când imediat după Crăciun am văzut un strat consistent de zăpadă apărut parcă de niciunde. Chiar dacă prognoza indica că va ninge nu mă așteptam să fie totuși atât de mare. Iar la cum arătau temperaturile era clar că stratul se va menține.

Ostreșăl-ul e un deal situat la 900 de metri altitudine ce se desprinde din creasta Cernii Vârf fiind despărțit de aceasta print-o poiană largă, poiana Anii. Aici există și o stână care din păcate a început să se dărâme. E bine că totuși mai e în picioare având în vedere că multe altele au dispărut în totalitate. Trebuie să cunoști bine locurile ca să mai vezi semnele vechilor construcții.

Am plecat direct din fața casei pe foci, am traversat Câmpul ăl Mare, am trecut două văi adânci. Am trecut pe lângă cireșul de lângă stâna unde pe vremuri aveam și noi oi. Stă tot acolo neclintit. Mi-am croit drum prin locurile în care altă dată erau grădini. Gardul viu care le înconjura a început să dispară. E interesant cum mediul în absența influenței omului se transformă înapoi. În momentul în care traversez cea de-a doua vale un grup de 3 căprioare speriate de prezența mea fugeau câtre pădure. Impresionantă viteza cu care se mișcau și suprinzătoare apariție.

Ajung la stâna de la Ostreșăl, intru și fac o pauză de câteva minute și pentru a mă feri de vânt iar mai apoi continui să urc până sus. E interesant cum toate zonele astea au partea asta sudică despădurită iar partea nordică îmădurită. Mă pregătesc de coborâre și pornesc la vale. Situația e mult diferită pentru că spre deosebire de ski-ul de pârtie în schiul de tură trebuie să te adaptezi la teren. Dacă stau să mă gândesc un pic mai mult nici nu știu dacă e de fapt prea mult skiat cât mișcare. E ca un fel de urcare normală urmată de coborâre rapidă. În lipsa ski-ului coborârea ar fi mult mai înceată. Având în vedere și orele puține de lumină din timpul iernii acest lucru nu poate fi decât un avantaj.

Cobor repede și mă trezesc în capul Dosului între o grămadă de spini dar și printre alte două căprioare care se grăbeau să fugă din calea mea. Traversez valea din fața mea iar apoi urc ultima bucată de pantă rămasă. Fiind foarte scurtă nu mai pun focile. Traversez dosul și ajung repede în sat. Dar nu înainte de un tur de orizont asupra satului. Mi-am dorit să pot pleca direct din fața casei. Asta mi-am dorit, asta am primit. Oricum e bine să ai ski de tură pentru că o să mai treacă ceva vreme până în momentul în care se va dezvolta pe Muntele Mic sau pe Semenic ceva care să semene cu o stațiune de ski decentă. Sper doar să am parte de zăpadă. Anul trecut prin 5 martie am început turele de bicicletă prin Cheile Nerei. Cine știe poate anul ăsta prin martie voi avea parte de o zăpadă a mieilor.

Total distance: 10.64 km
Max elevation: 885 m
Min elevation: 415 m
Total climbing: 749 m
Total descent: -747 m
Total Time: 04:21:01
Download

Comments

comments