Oslo

Nu sunt genul de persoană care să se dea în vânt după city-break-uri sau plimbări prin orașe mari cu mulți turiști dar dacă am avut ocazia să ajung în Norvegia am considerat că probabil nu o să pățesc nimic dacă mă duc câteva zile. Cu atât mai mult cu cât locul unde trebuia să ajung, Oslo, e genul de oraș care are destul de multă natură în jur, inclusiv destulă pădure. Așa că într-o zi de miercuri m-am urnit via Munchen. Nu mai zburasem de vreo 10 ani. N-aș putea spune că mă dau în vânt după călătorii cu avionul dar dacă era să ajung acolo nu prea aveam altă variantă. Parcă tot mai multă lume folosește avionul pentru a călători iar asta se vede din puhoiul de oameni care bântuie în fiecare aeroport din cele 3 prin care am trecut.

M-am îmbarcat în avionul de Oslo și am călătorit lin până în momentul în care am auzit pilotul zicând: “We are loosing altitude”, o pauză de câteva secunde iar apoi “…but this is normal, because we are going to land soon”. Personal n-am prea gustat gluma.

Prima persoană care cred că am văzut-o a fost o persoană de culoare curățând podeaua. Probabil că norvegienii îs prea mândri să mai practice job-ul respectiv. Din aeroport pentru a ajunge în Osolo am folosit trenul. Aici am simțit pentru prima-dată că transportul e mult mai evoluat decât ceea ce poți vedea pe la noi. Trenul merge lin și e extrem de curat și confortabil. M-am trezit repede în stația centrală situată la nivelul -2 din oraș. Am luat trenul greșit pentru că există mai multe trenuri care pleacă din aeroport așa că am avut parte de o primă plimbare nocturnă prin oraș.

Unul din lucrurile care m-a impresionat a fost faptul că nu am avut nevoie de bani lichizi în cele câteva zile cât am stat acolo. Absolut orice comerciant are POS indiferent că era vorba de o cabană în pădure, un vânzător pakistanez de shaworma sau un magazin din centrul orașului. Aș fi fost curios să văd dacă acest lucru e valabil și pentru localități mai izolate.

Un alt lucru care sare în ochi în mod clar e numărul foarte mare de mașini electrice pe care le poți vedea. Iar acest lucru are efect nu doar din punct de veder vizual/auditiv ci și în calitatea aerului. În intersecțiile mari n-am simțit mirosul de noxe caracteristic orașelor aglomerate. 

Rapiditatea trenurilor/metrourilor dar și punctualitatea lor e un alt lucru fenomenal. Distanțele de 5-6 kilometri din centru spre periferie le puteai face în sub 15 minute.

Un alt lucru extrem de îmbucurător e că aici toată lumea face sport: Aleargă, pedalează, se dau pe ski de fond, cu sania. Pe lângă cele 2 ieșiri în week-end am avut parte și de curling, dat cu sania dar și de shuffleboard(un joc asemănător curling-ului dar care se joacă pe un fel de masă lungă). Deși curlingul pare un sport ușor și nesolicitant aș putea spune că acest lucru nu e neaparat adevărat.

Cam astea ar fi părțile bune. Evident că au și părți poate nu chiar așa de bune văzute prin ochii mei de bănățean. În primul rând totul e extrem de scump. Ca turist nu prea are sens să vii în Oslo. Nu știu de ce ai face-o pentru că până la urmă mai sunt cu siguranță orașe cu infastructură bună dar mult mai ieftine. O bere bună ajunge lejer la echivalentul a 50 de leuți românești într-un bar. Un alt lucru extrem de interesant e că nu poți cumpăra alcool din magazin după ora 8 seara. Ai de ales să mergi la restaurant sau să te duci acasă unde speri să mai găsești ceva prin frigider. Aș putea spune că te responsabilizează dacă vrei să bei seara o bere. Nu poți pur și simplu fugi la colț la non-stop să-ți iei una. Dacă cu acest lucru m-aș putea obișnui cu prețurile cred că mi-ar fi foarte greu să o fac.

Nu-mi dau seama dacă direcția pe care noi o vom lua va fi identică(cel mai probabil nu) dar impresia generală pe care mi-a lăsat-o a fost destul de puternică. Aveam permanent impresia că am călătorit în timp vreo 40 de ani înainte. Nu știu de ce 40. Pur și simplu la asta m-am gândit. E drept că norvegienii au crescut destul de mult din exploatarea petrolului dar e probabil la fel de drept că au și știut cum să o facă. Probabil că i-a ajutat și geografia pe lângă hidrocarburi. Iar ca ză rezum, dacă ar fi să spun 3 lucruri atunci când mă gândesc la Olso acelea ar fi: mașini electrice, scump și sport.

Comments

comments