Oslea Românească

Întrebarea era cu bicicleta sau fără bicicletă în acest week-end. Având în vedere cât de frig a fost îmi imaginam că trebuie să fie încă multe noroaie. Iar cum de asfalt nu prea am în general chef decât așa ca ultimă soluție am decis să fac o tură la picior. Am ales un loc pe unde nu am mai fost de vreo 10 ani. E vorba de Oslea Românească. E imposibil să nu-ți rămână  o rană adâncă dacă o parcurgi venind dinspre creasta Godeanu. Erau vremuri când mergeam cam o dată pe an într-o tură lungă. În ultimii ani am dat rucsacii grei pe ture rapide de o zi pe jos, pe ski sau cu bicicleta.

Așadar am rămas cumva cu impresia că această creastă e lungă, foarte lungă. Dintre toate muchiile care urcă spre Godeanu cred că e cea mai lungă și mai impunătoare. Planul era să urcăm până spre ora 2-3 iar apoi să revenim înapoi spre punctul de start. Îmi era destul de clar că nu putem ajunge până în creastă principală pentru că nu am plecat nici foarte devreme. Am băgat rachetele în portbagaj dar am decis să nu le luăm cu noi, Mă așteptam să nu fie zăpadă pe muchia pe care urcăm. 

Drumul până în Cerna-Sat era înghețat și nu era nici un strop de zăpadă așa că am trecut destul de repede peste această bucată. Și drumul de pe Valea Cernei e în stare bună dacă e să-l compar cu alte dăți și dacă mă gândesc că a trecut o iarnă grea peste el.

În Cerna-Sat ne echipăm și pornim în sus. Un câine de prin sat a decis că vrea și el pe Godeanu așa că ne-a urmărit tot traseul. A primit drept răsplată biscuiți și o felie de pită. Prima parte e foarte abruptă dar am poftă de urcat așă că împing tare în sus. Panta se mai domolește și trecem pe lângă o serie de stâni/colibe care cred că ar putea fi folosite ca locuri de refugiu. După ce panta se domolește ajungem într-o poiana foarte largă. Din acest punct avem parte de o urcare scurtă pentru a da peste o zonă înzăpezită. Probabil că ar fi fost bune rachetele aici dar mă gândesc totuși că e mai bine că nu le-am cărat pentru că reușim să fentăm destul de bine zonele cu multă zăpadă. Fagii sunt destul de rari pe aici așa că au forme interesante. 

Ieșim în golului alpin unde dăm de o stână care a început să se degradeze. Au acoperit-o cu un nailon verde care a început să se deterioreze. Nu arăta prea bine acel nailon rupt în bătaia vântului. Din acest punct priveliștea spre creasta Godeanu e absolut magnifică. Combinația de pete de zăpadă, zone cu zăpada spulberată dar și pete de iarbă proiectate pe un cer senin fără pic de vânt e ceva care merită toată osteneala. Mi-am aminit de tura de pe Borăscu din urmă cu câțiva ani când am prins o vreme asemănătoare.

Ajungem pe vârful de aproape 1800 de metru undeva după ora 1 și decidem să lenevim un pic pe acolo. De aici observăm pădurile de la poale prin care am colindat în urmă cu câțiva ani. Mai observăm și că pe aici s-a tăiat extrem de mult. Și când zic mult nu exagerez deloc. Cu excepția făgetelor din Valea Craiovei practic nu există zonă neatinsă de tăieri. Toate aceste văi lungi și extrem de adânci au fost practic mutilate. Mai există pădure neatinsă în zona Plaiul Rădoteasa/Plaiul Gârdomanului/Plaiul Cărbunele dar există planuri să lichideze ce e pe acolo. Iar toata aceastea se întâmplă fără ca nimeni să vadă ceva concret făcându-se cu banii obținuți din aceste defrișări. Oamenii locului sunt la fel de săraci și izolați. Nu există vreo fabrică de mobilă în această zonă iar lemnul merge direct ca materie primă la export. Din această afacere câștigă un număr mic de oameni care dobândesc averi consiedrabile dar și putere. 

Am auzit sunet de armă pe văile din jur dar am văzut și urme de mistreț acolo unde era zăpadă. Sunt convins că vânătoarea dar și despădurirea vor reduce considerabil numărul de animale sălbatice din zonă. Mă gândesc în special la râs dar și la urs sau lup. În loc să tăiem pădurile am putea să le promovăm ca ultimile redute ale sălbăticiei din Europa. Am putea face multe lucruri dar noi alegem cea mai păguboasă variantă care ne va face să devenim și mai săraci.

O situație asemănătoare există și la Domașnea unde în acest an am plătit 2700 de RON pe lemn de foc în condițiile în care primăria vrea să dea la tăiat unui astfel de individ o suprafață uriașă din pădurea comunală. O să ajugem să nu avem cu ce să ne încălizim șau o sa ne coste extrem de mult în condițiile în care camioanele încărcate cu lemne zburdă spre Schweighoffer iar de aici mai departe spre Ikea. Din acest punct de vedere cred că ce se întâmplă acum e mai rău decât în comunism. Nici ăia nu cred că erau așa de proști. Măcar atunci la Balta Sărată lângă Caransebeș era o fabrică de mobilă. Când mergeam cu trenul vedeam zeci de oameni făcând naveta. Cel mai trist e că nu văd vreo șansă să se oprească. În acest moment eu cred că nu se vor lăsa până vor tăia absolut totul. Plănuiesc să merg în săptămânile următoare în această zonă să fac măcar niște fotografii înainte de a intra drujbiștii.

Această tură mi-a permis să observ că există un drum care urcă direct spre Godeanu. Aș vrea să fac o tură de o zi pe vârful Godeanu iar pe acolo pare să fie cea scurtă variantă. Cine știe poate chiar cu bicicleta deși asta ar însemna să o car în spate în zona golului alpin. Zona Oslea Românescă se pretează și pentru ski de tură așa că în sezoanele următoare nu-i exclus să mă prezint cu focile pe aici.

Aceast areal al munților Cernei-Godeanu-Țarcu e o mină de aur de care ne-am cam bătut joc în ultimii ani. Probabil că puținele excepții de genul rezervației de zimbrii de la Armeniș nu fac decât să confirme regula. Oricum pentru acel proiect nu-și poate acorda vreun merit vreo entitate ce ține de statul român. Am plecat de aici cu un ochi râzând și cu altul plângând. Și ca să nu uit, Piatra Cloșani se vede de aici într-un mare fel.

Total distance: 17.59 km
Max elevation: 1756 m
Min elevation: 509 m
Total climbing: 1450 m
Total descent: -1452 m
Total Time: 07:33:47
Download

Comments

comments