O zi la Gărâna Jazz Festival

Sâmbătă dimineaţa a plouat destul de tare până spre prânz. La cum arăta vremea nu aveam şanse nici de vreun traseu pe jos şi nici pe bicicletă. Aşa că am moţăit pe la Domaşnea. Mai pe după-masă ploaia se opreşte iar cum la Gărâna era în desfăşurare festivalul de jazz mi-am zis că ar fi o idee bună să mergem să vedem cum e atmosfera pe acolo. Festivalul e la a XVIII-a ediţie şi spre ruşinea mea n-am fost la nici una din ediţii. Cum drumul pe Slatina-Timiş uşurează accesul dinspre Domaşnea pe la 4 ne urnim iar pe la ora 5 ajungem acolo. Drumul e în stare bună cu excepţia a câteva porţiuni la care se lucrează şi unde se circulă pe o bandă(neasfaltată). Ajungem mult prea devreme pentru că deşi concertele trebuiau să înceapă la 6:30 nu au început decât pe la 7:30. Iar după ploile din ultimile zile locul era plin de noroi şi îmbibat de apă. Era relativ greu să găsesţi un loc unde să te poţi aşeza fără să stai cu picioarele în apă. 
 
Line-up aliniat în cea de a treia zi era destul de interesant:
 
  • Tiberian/Dahlgren-Betsch
  • Pedro Negrescru Trio
  • Kimmo Pohjonen
  • The Crimson ProjeKCt
Primele două trupe au avut membri români iar muzica oferită a fost de foarte bună calitate. Mi-a plăcut în mod deosebit sunetul pianului la ambele trupe. Inedită şi apariţia lui Liviu Butoi şi al său saxofon tenor împreună cu Mircea Tiberian.
 
De Kimmo Pohjonen nu ştiam nimic. Citisem înainte de a merge că a revoluţionat sunetului acordeonului dar cred că asta e puţin spus. Apariţia lui a fost electrizantă iar muzica lui aş cataloga-o ca şi world music. Ce făcea acest artist semăna cu mantrele hinduse dar practicate de zeul nordic Thor. Senzaţia a fost puternic amplificată de sunetul surround şi luna plină apărută odată cu lăsarea serii de după brazii din jurul locului unde se află scena.
 

În ultima parte a serii am avut parte de doi muzicieni cunoscuţi mie din incursiunile în rock-ul progresiv făcute în ultimii 10 ani. În decursul acestor ani am descoperit muzică cvasi-necunoscută(cel puţin pe la noi) iar una din aceste trupe este Liquid Tension Experiment. Marea majoritate a muzicienilor ce au format această trupă au fost membri Dream Theater. Cu excepţia lui Tony Levin, o legenă a bass-ului cu apariţii alături de multe alte legende ale rock-ului progresiv. Aici la Gărâna Tony a venit împreună cu The Crimson ProjeKCt şi Adrian Belew(o altă legendă a genului). Muzica prezentată de ei a inclus piese de pe albume solo ale lui Adrian Belew dar şi o piesă solo de pe un album Robert Fripp(master-mind-ul din spatele super trupei King Crimson). Aş putea spune că există influenţe jazz în muzica practicată de acest proiect dar caracteristica principală e experimentul. Sunt oarecum surpins că au fost prezenţi la un festival de jazz. E incredibil că la Gărâna ajung muzicieni de un asemenea calibru.

Duminică mă trezesc mai greu dimineaţa după ce ne-a prins ora 2 la festival dar tot îmi fac timp de o tură scurtă de 1 oră de la Domaşnea până la Cănicea. O diferenţă de nivel de peste 300 de metri în 4-5 kilometri pe drum asfaltat de la bifurcaţia cu DN6 numai buni de făcut poftă de mâncare. De la Cănicea cobor înapoi la Domaşnea pe drumul forestier.

Plecăm spre Timişoara cu gândul la Tirolul de Sud, Dolomiţi şi Val Gardena(cel puţin eu). Elena sunt sigur că se gândeşte la o plajă din Croaţia. Sper să iasă ceva spre sfârşitul lunii.

 

Comments

comments

Leave a Reply