No way

Vreme neașteptat de bună pentru mijlocul lunii noiembrie așa că fără prea multă grabă și fără un scop foarte precis mergem din nou cu bicicleta în zona munților Cernei. 

Știam că zona înaltă peste care am fi vrut să traversăm e o zonă dificil de abordat cu bicicleta dar încă de la începutul anului am rămas cu gândul la variantele de a traversa spre Cornereva și altfel decât pe drumul asfaltat ce trece pe la lacul de acumulare de la Rusca-Teregova. Culmile ce se desprind din creasta munților Cernei sunt destul de lungi și greu de trecut. Iar între culmea principală a munților Cernei și culmea Cernii Vârf mai există o proeminență(Cozia) care face accesul și mai dificil în această zonă.

Tura a fost așadar una de descoperire. Urcăm până la bifurcația cu Târnicioara și cotim dreapta peste pod. La distanță mică dăm de un canton silvic despre care nu știam că există. Un bun loc de refugiu în aceste locuri relativ izolate. Traversând râul vedem pe nisipul adus de apă forma imprimată a unei labe de urs. Am mai auzit diferite relatări ale întâlnirilor cu regele Carpaților fix în această zonă dar e prima dată când văd și o urmă. E bine că n-am dat nas în nas cu el deși șansele să fi pățit acest lucru erau destul de mari judecând după propețimea urmelor. Ne dăm seama că pe drumul de TAF dezafectat ne va fi foarte greu să traversăm și nu prea avem nici un chef de cărat bicicleta în spate așa că după o scurtă încercare de a vedea starea terenului pentru o distanță scurtă fără bicicletă revenim pe același drum.

O a doua variantă de traversare există la câțiva kilometri mai jos așa că o încercăm și pe aceasta. În fundul văi dăm de o exploatare forestieră serioasă care a ras o suprafață uriașă din pădurea de la poalele munților Cernei. Rampa de încărcare e un pic mai jos de baraj. Am văzut lemn încărcat direct în TIR-uri și acoperit cu prelată așa că nici nu ai cum să suni la 112 neavând cum să-ți dai seama ce anume cară. Zona distrusă se poate vedea și în imaginea preluată din Google Earth. E foarte interesant că zonele mai joase sunt netăiate și mai toate exploatările sunt în zone mai ferite în capătul văilor. Partea îmbucurătoare e că pădurea se regenerează. Parte proastă e că pentru ca acest lucru să se întâmple e nevoie de sute de ani iar zona e afectată fiind brăzdată de drumuri. Modalitatea aceasta de exploatare industrială cred că ar trebui limitată drastic. Unde mai pui că nimeni nu știe unde dispar acești bani. Aș fi foarte curios să văd un raport financiar al ocolului Silvic Teregova sau măcar un raport făcut în urma unui audit care să verifice cât anume s-a tăiat, cât anume s-a încasat. Sunt convins că există mari mârșăvii făcute. Cea mai întâlnită metodă e să licitezi o suprfață cu o anumită cantitate estimată și din care să scoți dublu sau triplu. E un haos evident în zona exploatărilor forestiere care e foarte greu de combătut în momentul în care Romsilva și structurile ierahice inferioare sunt politizate. În scurta mea plimbare am văzut 3 camioane încărcate. De fiecare dată când am trecut pe aici am văzut camioane încărcate cu bușteni.

Încercăm și în această zonă care arată dezolant să traversăm pentru a străpunge către Pietrele Albe. Din păcate și aici terenul e destul de accidentat și momentul din zi destul de întârziat. Cu siguranță că ne-ar fi prins noaptea pe drumul de întoarcere către punctul de start.

Îmi e destul de clar că între Târnicioara și Pietrele Albe e cam greu de urcat spre creasta munților Cernei așa că circuitele sunt mai greu de făcut dar abordări ale crestei și reveniri pe același traseu se pot face în această zonă. Oricum e un bun loc de antrenament foarte aproape de casă pentru că am fost în șa în 40 de minute după ce am plecat din Domașnea. Iar fără o mașină de teren bicicleta rămâne cam singura modalitate rapidă de acces.

Spre finele turii am avut de suferit un pic din cauza vântului dar am dat și de mere Jonathan așa cum doar prin zona înaltă a Banatului mai găsești. Am fost și foarte aproape să-mi testez spray-ul paralizant pe doi dulăi ce stăteau la o turmă de oi în apropiere de Cozia. 

Ajung acasă cu gâtul destul de praf. Plecasem de dimineață cu un oarecare disconfort dar m-am gândit că poate totuși trece. N-a trecut așa că mi-am dres gâtul cu 2 pumni de usturoi și se pare că asta ajutat pentru că deși n-a trecut complet problema e totuși pe ducă. Din păcate week-end-ul care vine nu prea arată grozav din punct de vedere meteo așa că probabil intrăm la murat pe undeva. Duminică dacă se va arăta un pic soarele n-ar strica să încerc pe două roți gâlmele din apropiere de Timișoara. Experiența solo pe Valea Cladova a fost interesantă și din când în când cred că-i bine să mai schimbi decorul.

Total distance: 37.91 km
Max elevation: 1035 m
Min elevation: 674 m
Total climbing: 2492 m
Total descent: -2488 m
Total Time: 05:57:25
Download

Comments

comments