Izvor Diana-Munk-Grota cu aburi

O tură de dezmorţeală care deşi a fost la început de ianuarie a arătat mai degrabă a început de octombrie. Acum că s-au gătat toate sărbătorile am ieşit de lângă căldura de lemn de foc şi confortul de la Domaşnea şi dupa 30 de minute ajungem la Herculane. În primăvară am încercat un traseu spre Vânturătoarea care era prea plin de grohotiş să putem să-l facem împreună cu Patricia. De data asta am ales un traseu care pleacă din centru istoric al Băilor Herculane şi care urcă la izvorul Munk iar de aici continuă spre Grota cu Aburi pe lângă foişorul galben.
 
Urcare e susţinută în serpentine până spre izvorul Munk. Nu mă gândeam că Patricia va merge până acolo singură dar a reuşit cu mici trucuri să urce până la Grota cu Aburi. M-a surpins foarte plăcut şi în acelaşi timp bucurat acest lucru. S-ar putea să am un partener de nădejde în anii ce urmează. Traseul e foarte bine marcat şi între două marcaje succesive făceam mici concursuri pe care le câştiga de fiecare dată pentru că ea ajungea tot timpul înaintea mea. Interesant e că tot ce am făcut a fost să încep acest joc iar ea zărind următorul punct marcat îmi propunea să ne luăm din nou la întrecere. La întoarcere am mai ajutat-o şi am luat-o după cap dar cred că în proporţie de 70% a mers singură.
 
Mi se pare foarte important felul în care construieşti reperele pentru copilul tău şi ce anume îi arăţi. Mi se pare extraordinar felul în care îşi aminteşte de plimbările pe Piatra Secuiului, prin Cheile Turzii sau pe Valea Cernei şi se întâmplă de multe ori să jucăm tot felul de jocuri ce implică o grămadă de animale şi tot felul de locuri prăpăstioase unde trebuie să fim atenţi să nu cădem. 
 
Una peste alta e îmbucurător că îi place şi că se bucură. Herculanele oferă o grămadă de posibiliăţi în acest sens iar traseul de astăzi e foarte accesibil pentru acest gen de ture de iniţiere într-ale drumeţiilor montane pentru copii. Tot de la hotel Roman pleacă un traseu către Grota Haiducilor pe care aş vrea să mergem în săptămânile următoare dacă vremea va fi tot aşa. Iar mai la primăvară de ce nu o urcare la biserica din Dobraia. E o potecă foarte frumoasă care deschide perspective largi asupra întregii văi a Cernei.
 
La întoarcere am încecat să găsim o cofetărie unde să ne aşezăm dar în zadar. În zona centrală parcă a trecut războiul. Am avut un sentiment amar atunci când am ajuns la cofetăria din centrul istoric unde acum vreo 30 de ani puteai servi o limonadă şi o prăjitură. Locul avea scaune şi mese mici de lemn aşezate într-un semi-întuneric. E foarte trist că o locaţie fantastică e în continuare lăsată uitării. Dar în acelaşi timp îmbucurător că toate locurile din jur sunt tot acolo aşteptând să fie descoperite.
 
 

Comments

comments

Leave a Reply