Domogled

În ultimii ani am tot amânat acest circuit. Mi se părea că, fiind atât de accesibil, se poate face cam în orice perioadă a anului. Dacă totuşi ştiam că e atât de frumos cu siguranţă că l-aş fi încercat şi în alte dăţi. Sâmbătă dimineaţa fără nici un fel de grabă ne-am urnit spre Herculane undeva spre ora 11.

Dacă pe valea Cernei în sus sunt o multitudine de alte trasee traseul spre Crucea Albă şi Vârful Domogled surprinde prin faptul că pleacă din staţiunea Băile Herculane. Nu prea e nevoie de nici o logistică complicată. Maşina am lăsat-o la intrara în cheile Feregari iar de acolo am pornit-o pentru vreo 2.5 kilometri pe asfalt până la intrarea în traseu undeva în zona hotelului Cerna. De aici porneşte traseul care este foate bine marcat print-un panou tematic dar şi un indicator. Nu prea am înţeles de ce traseele accesibile şi cunoscute sunt aşa bine marcate în prima lor parte. Vopsea în exces pe toţi copacii. Cam acelaşi lucru l-am observat şi pe un alt traseu ce porneşte din valea Cernei şi anume în zona Cheilor Ţăsnei în apropiere de stână.

Urcarea începe brusc şi continuă în zig-zag până sus la Crucea Albă. Panta e extrem de solicitantă dar reuşim să o parcurgem într-un ritm destul de alert. Dacă nu ar fi venit şi taică-miu cu mine cred că aş fi lăsat aparatul de fotografiat şi bocancii acasă şi încercam o urcare în ritm şi mai alert. Relativ repede ajungem la Crucea Albă iar de aici priveliştea e incredibilă. Efectiv îmi tremurau picioarele şi simţeam mâinile transpirate uitându-mă spre Valea Cernei şi spre oraş. Perspectiva pe care o ai de aici asupra staţiunii e incredibilă. Probabil cel mai bun punct de belevedere din toată valea. După ce zăbovim vreo 20 de minute în acest punct continuăm spre vârf dar nu înainte de a intra pentru scurt timp în peştera lui Şerban. Aici se ajunge deviind spre stânga pentru vreo 100 de metri. Galeria peşterii nu e foarte lungă. Estimările mele e că lungimea e undeva la vreo 30 de metri. Am intrat cu frontala atât cât se putea intra până în punctul în care galeria se îngustează.

Revenim în traseul principal şi continuăm spre vârf. Traseul chiar dacă se mai domoleşte un pic e la fel de solicitant şi în porţiunea de creastă. Trebuie menţionat că toate văile şi canioanele secundare desprinse din Valea Cernei sunt impresionante. Urcând spre Domogled suntem luaţi în primire de vânt în timp ce vârful părea că fuge de noi. Vârful nu impresionează prin înălţime fiind de doar 1105 metri. Se pleacă de jos de undeva de la sub 200 de metri înălţime iar distanţa până pe vârful Domogled e de vreo 3.5 kilometri. Practic pentru fiecare 3.5 metri parcurşi am câştigat 1 metru în înălţime.

În timp ce câştigam în înălţime am început să simţim că e totuşi decembrie. Suntem aşadar luaţi în primire de vânt în timp ce vârful parea că se îndepărtează de noi. Pe la jumătatea traseului am întâlnit o tipă care se plimba de una singură pe acolo. E încurajator să mai vezi oameni solitari prin natură. În partea de sus am dat şi de pete de  zăpadă din loc în loc. De pe vârful Domogled trecem printr-o şa scurtă câtre următorul vârf iar de aici urmăm marcajul cu dungă galbenă care coboară printr-o pădure foarte frumoasă către cheile Feregari înapoi la punctul de start. Din această şa se vede şi un canton silvic şi un drum forestier care duce până la el. Cred că e o bună alegere pentru una din turele viitoare cu bicicleta pe valea Bârza(Topleţ). Vizibilitatea era foarte bună pentru că se vedea până departe spre munţii Parâng. Luăm o mică pauză şi ne dăm seama că am uitat merele acasă aşa că am avut parte de o tură de post cu ceai şi apă. 

Intersectăm traseul care duce spre Poiana Muşuroaie care de asemenea cred că ar merita făcut într-una din turele viitoare. Cheile Feregari sunt scurte dar extrem de spectaculoase cu stânci de sute de metri în toate direcţiile. Chiar dacă munţii Mehedinţi nu sunt foarte înalţi compensează prin spectaculozitate.

Pe final trecem şi prin ţigănia din capătul cheilor Feregari. Un ţigănuş mic ne întreabă dacă nu avem gumă sau ciocolată în timp de spărgea lemne cu un topor. Din spatele lui bubuiau manelele în timp ce ţiganii se veseleau şi bucurau că au tăiat un porc şi o scroafă. Realizezi astfel cât de minunată şi deosbită ţară avem.

Total distance: 11.39 km
Max elevation: 1081 m
Min elevation: 159 m
Total climbing: 1391 m
Total descent: -1389 m
Total Time: 04:44:19
Download

Comments

comments