Din Văliug în Semenic

…ca să mă uit spre Țarcu și Muntele Mic, dar din cauza ceții n-am văzut nimic. Ca să rimeze.

Începutul de an a adus o iarnă adevărată. Nu-mi amintesc să fi văzut așa zăpadă mare și temperaturi așa scăzute de foarte mulți ani. În primul week-end din 2017 am stat pe lângă cuptor pentru că era mult prea frig peste tot în zona înaltă. Erau condiții mult prea extreme.

Dar iată că în al doilea week-end vremea s-a mai înmuiat puțin și se anunțau precipitații pentru vineri noaptea și sâmbătă. Așa că am luat fetele și ne-am îndreptat în direcția Văliug. Am găsit camere libere la Pensiunea Claris și ne-am cazat acolo sâmbătă seara.

Dar până să ajungem la pensiune am avut o zi plină. Patricia a învățat să se dea binișor deja și să folosească telescaunul așa că a rămas cu Elena pe pârtie, Eu mi-am pus focile și i-am dat la în sus spre Semenic. Știam că e un drum/pârtie prin pădure care merge până pe vârf dar nu am apucat să merg vreodată pe acolo. Am ieșit repede de pe pârtia de la Casa Baraj și am continuat prin pădure printre fulgi de nea. Există câteva bucăți mai abrupte așa că urcarea e foarte plăcută. Nu depun efort la înaintare pentru că pârtia a fost bătută. Am ieșit o bucată scurtă prin pădure și am realizat că zăpada era foarte mare. Cred că depășea lejer 50 de cm.

Trec de seria de curbe mai abrupte și ajung într-o zonă în care drumul devine plat și chiar într-o ușoară coborâre. Îmi dau seama că la întoarcere va trebui să împing un pic aici. Continui pe ceea ce părea un fel de drum. Pe partea dreaptă a urcării erau stâlpi de curent electric. Ajung la baza pârtiei Slalom de pe Semenic trecând peste o limbă de zăpadă care a acoperit un pârâu. Pe o ceață deasă, vânt puternic și vizibilitate foarte scăzută ajung pe vârf. Mă adăpostesc în spatele uneia dintre cabane cât să pot bea o gură de ceai. Secundele în care pun ceaiul cu mâna fără mănușă mă fac să resimit puternic temperatura foate scăzută. Nefiind vreme de plajă dau focile jos și o iau la vale. Nu-mi dau seama exact pe unde merg dar reușesc să cobor din zona pârtiei în zona împădurită. Întâlnesc încă 2 tipi în zona pârâului de care aminteam mai sus iar un pic mai jos încă un tip. E fain să vezi că ski-ul de tură începe să prindă și pe la noi chiar dacă sunt foarte puțini încă. Ajung repede jos și când vâd coada de la telescaun hotărăsc să urc încăodată. Fiind week-end cu zăpadă mă așteptam să fie lume multă așa că decizia de a bântui pe ski de tură a fost una bună.

Sâmbătă seara ne-am retras la Claris unde ne-am întins la bere și povești iar a doua zi am luat-o de la capăt. Mă așteptam să fie la fel de aglomerat fiindcă se sărbătorea “World Snow Day”. Cei de la școala de ski Buran au organizat un concurs pentru copii. Elena a înscris-o și pe Patricia care a fost foarte încântată. Consider că ceea ce se întâmplă aici la Văliug are toate șansele să se dezvolte în ceva frumos. Faptul că se organizează asemenea evenimente în care sunt implicați copiii e de foarte bun augur pentru că se lucrează acolo unde e cel mai important adică la educație. Sper ca Nelu Popa să reușească să continue ce a început acolo și să aducă măcar o gondolă care să urce până sus pe Semenic. Sper să nu i se pună bețe în roate pentru că dacă e să judecăm omul prin prisma a ce a făcut atunci am putea spune că de unul singur a reușit să dea un suflu zonei. Până una alta dacă nu ar fi acel telescaun chiar nu am avea unde să mergem. Am rămas mult prea în urmă în Banatul Montan față de multe alte zone din țară(Arieșeni, Straja, Păltiniș, Transalpina etc) și e mare păcat pentru că e o zona cu tradiție și cu potențial fantastic. Numărul mare de oameni pe care i-am văzut în acest week-end mă face să cred că am trecut de un anumit prag și că există destui clienți care să vrea să vină. Dar e foarte important să și aibă unde să vină. Dezvoltarea turistică ar fi o șansă mare și pentru Reșita pentru că s-ar crea locuri de muncă.

În cele 2 urcări de duminică am urcat până în zona unde pârtia spre Semenic se netezește de unde am luat-o la vale. Am avut parte de condiții meteo mai blânde față de ziua anterioară așa că am urcat și destul de sumar îmbrăcat. Am reușit să adun vreo 2000 de metri diferență de nivel. Mă tentează să explorez pe ski de tură și zona împădurită a Semenicului în anii următori. Cred că ar fi interesant de înnoptat în pădure iarna. Nu am făcut-o niciodată până acum.

Total distance: 11.19 km
Max elevation: 1436 m
Min elevation: 601 m
Total climbing: 905 m
Total descent: -902 m
Total Time: 03:23:14
Download

Comments

comments