Din Valea Minişului în Valea Almăjului

Fotografia şi mersul pe bicicletă nu prea se împacă aşa că n-am poze să vă arăt cu excepţia celor de la finalul turei. Dacă nu mă înşel Go-Pro-ul ştie să facă poze şi film aşa că mă tot gândesc la bijuteria asta mică tot mai mult. Pentru că dacă nu ai poze degeaba încerci să explici în cuvinte. Pe de altă parte oricâte de multe poze ai pune tot nu poţi transmite cât de frumos miroase pădurea după ploaie. Din neferice marele păcat al fotografiei e că reuşeşte să transmită o mică fărâmă vizuală din întreaga suită de senzaţii trăite.
 
Am mai zis că Almăjul e un paradis al cicliştilor şi tare mi-aş dori nişte trasee semnalizate şi oameni dornici să te lase să stai la ei în casă pentru o sumă modică. Din păcate acum e doar o zonă ţinută la păstrare. Un paradis etnografic cu locuri, obiceiuri şi oameni minunaţi. Şi nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Mergeţi şi exploraţi.
 
Ajung cu fetele la Prilipeţ, mă urc pe călulţul meu verde şi o iau spre Bozovici. De aici pe Valea Minişului. Destul de multe maşini în zonă. Şi nu vroiau să vadă Poiana Roşchii ci vroiau să vadă cascada Bigăr. Acum ceva vreme a apărut într-un top al celor mai frumoase cascade făcut de ceva publicaţie şi de atunci mai toţi turiştii de maşină se bulucesc să o vadă. Eu am tot trecut pe acolo şi azi ca şi alte dăţi. Şi dacă am reuşit peste 30 de ani să nu fac baie la cloacă la Herculane până iarna trecută când am găsit-o mai liberă cred că mai pot sta o vreme până să o văd şi să o fotografiez mai pe îndelete. Uitându-mă la maşinile parcate acolo parcă îmi întăresc tot mai tare ura faţă de turismul ăsta de masă. Sunt atâtea locuri de văzut unde poţi merge şi tu alegi să te buluceşti acolo ca o oaie? E ca şi cum ai sta să aculţi manele când există atâtea şi atâtea muzici la un complet alt nivel din toate punctele de vedere(mesaj, compoziţie etc).
 
Aşa că trec mai departe şi după vreo 20 de kilometri de la plecare ajung la barajul de la Gura Golâmbului. După cum indica google maps, înainte de baraj era un pod peste care trebuia cotit la stânga. Încep urcarea prin pădure pe un drum pefect pentru biciclit. Pantă numai bună să poţi să stai comod pe bicicletă. Aşa că pedalez cu spor până la o primă tri-furcaţie(?) de unde după consultarea GPS-ului aleg drumul din mijloc. Relativ repede trec de zonele mai abrute şi intru în Poiana Roşchii(pe aici am mai fost şi în primăvară dar la trekking). Încep secţiunile cu noroi dar drumul e o delectare în continuare. Intersectez zona unde am stat să fotografiez o vulpe astă primăvară şi decid să cobor pe forestierul de sub vărful Radoşca pentru a încerca ceva nou(prin pădurea Leordiş trecusem de curând). Ştiam că trebuie să fie o coborâre zdravănă şi chiar aşa a fost. Cotesc când la stânga, când la dreapta peste mici pârâiaşe şi într-un final trec de panta abruptă care mi-a încălzit puternic frânele. Văd şi o vulpe care m-a simţit şi a fugit repede de mine. Zona în care am văzut-o e foarte aproape de locul unde am văzut una şi la tura anterioară. Probabil un loc foarte bun de lenevit şi aşteptat cumătra pentru nişte cadre. Drumul fiind în stare foarte bună şi apă din belşug e o zonă excepţională şi pentru camping şi stat la poveşti seara lângă foc. 
 
Trec de Poiana Roşchii şi intru pe valea ce duce spre Lăpuşnicul Mare(am fost cam de multe ori la ture pe aici – pentru mine e un fel de Mamaia pentru bucureşteni). Norii pe care i-am văzut de dimineaţă ridicându-se din toate părţile au început să arunce cu stropi. Mă opresc, îmi pun pelerina de ploaie şi aştept să se oprească. Mănânc banana ce o aveam la mine şi dau să plec dar se opreşte o maşină de teren. Aflu că domnul respectiv era proprietarul cabanei ce o văzusem cu vreo 2 kilometri înainte de acest punct. L-am întrebat dacă e băgată în circuitul turistic dar mi-a spus că nu. Se pare că ar fi dispus să o închirieze pentru o sumă modică iar locul are 10 camere.
 
Ajung într-un final la Lăpuşnicul Mare şi de aici tot la vale iar mai apoi stânga spre Bozovici. Dupa nici 4 ore ajung din nou la Prilipeţ unde mai zăbovesc preţ de o bere şi o cafea şi ne urnim înapoi spre Domaşnea. A fost o tură extrem de frumoasă şi o traversare excepţională din Valea Minişului în Valea Almăjului. În august va urma cel puţin încă o tură pe aici pentru că variante sunt destule.
 
 
 
 
 
 
 
 
Total distance: 61.92 km
Max elevation: 786 m
Min elevation: 226 m
Total climbing: 2357 m
Total descent: -2357 m
Total Time: 04:10:23
Download
 

Comments

comments

Leave a Reply