Culmea Pleșiva

Acum vreo câteva săptămâni am fost la un botez la Şopotu Vechi pe Valea Almăjului. Din faţa căminului departe spre munţii Aninei se vedea o creastă stâncoasă la care mă tot uitam de fiecare dată când treceam prin zonă. Cumva acestă zonă extrem de spectaculoasă este şi foarte puţin cunoscută şi de vizitată. Sunt câteva obiective cum ar fi Cheile Nerei care sunt destul de umblate dar sunt o multitudine de alte locuri care merită văzute. De data asta Emil a fost ghidul nostru pentru că pe ei i-a dus profesorul cu şcoala anul trecut aici. Aşa că iată-ne plecaţi spre Bozovici iar de aici pe o vale superbă spre Lăpuşnicul Mare. Comuna este foarte frumoasă şi extrem de bine poziţionată. Este probabil una dintre cele mai frumoase comune de pe Valea Almăjului şi din întreg Banatul. 
 
Pentru a ajunge la peşteră urmăm drumul spre “pădure” aşa cum se pare că zic cei de prin părţile locului. Urcarea este lină dar susţinută aşa că după aproximativ 2 ore ajungem. Fără ghid probabil e greu de localizat deşi e chiar la marginea drumului forestier undeva în partea dreaptă a culmii Pleşiva. Intrarea e foarte largă undeva le 5-6 m înălţime. Accesul este facil pe o bucată de vreo 40 de metri. Din acel punct într-o galerie foarte frumosă din care stropii de apă curgeau de peste tot continuarea devine foarte grea fără echipament de speologie. La un moment ne gândeam să ne dezbrăcăm complet şi să încercăm înaintarea prin porţiunea de peşteră care era strâmtă şi unde doar pe burtă puteai să treci. Dar scopul nostru nu era expediţie speologică aşa că rămânem să admirăm formaţiunile specifice şi liliecii. din peşteră. Interesant e că pereţii aveau un fel de fosile rămase în rocă şi care probabil ar fi interesant a fi studiate de către biologi în cazul în care nu au şi făcut-o până acum. Dăm şi peste un târnăcop uitat aici de cineva probabil semn că mirajul comorilor ascunse în munţi şi prin peşteri animă destui temerari.
 
Internetul nu pare să conţină prea multe informaţii despre acest loc. E mare păcat. În alte părţi pentru peşteri mult mai mici şi probabil mai puţin interesante ar fi făcut drum de acces, ghid turistic şi intrare cu taxă. Poate că e mai bine aşa. Poate că e mai bine ca munţii Banatului să rămână mai puţin cunoscuţi şi umblaţi. Cei cu adevărat pasionaţi de munte şi de natură vor ajunge cu siguranţă să-i vadă şi să-i cunoască.
 
Odată ieşiţi din peşteră cotim la dreapta şi urcăm pe Culmea Pleșiva. Urcare e prin pădure printr-un covor imens de flori. Dăm şi de un petec de zăpadă viscolită de astă iarnă. Porţiuni cu arbuşti şi puieţi de dimensiuni mici fac anevoioasă înaintarea în anumite locuri. Dăm  şi peste ceea ce par rămăşiţele unui zid de piatră. Nu-mi dau seama ce rol a avut dar părea să fie construit cu un scop. Urcăm pe mai toate vârfurile Culmii Pleșiva de unde admirăm perspectiva extraodinară asupra Văii Almăjului. Se distinge foarte clar Bozoviciul şi toată pleiada de sate ce-l înconjoară. Se vede până departe spre Munţii Cernei. Văd Zglivar-ul şi Arjana pe care am urcat în plină iarnă săptămânile trecute.
 
Mai multe detalii despre peșteră se pot găsi la acestă pagină.
 
 

 
 

Comments

comments

Leave a Reply