Cu trupa prin Retezat

De data asta au fost și fetele cu noi. Elena e pentru prima dată în Retezat. Trebuie să recunosc că s-a descurcat admirabil. Oricum Retezatul e prea frumos ca să te mai gândești și la efort. La Bucura ne întâlnim cu Tudor, Gabi și taică-miu. Ei au urcat de vineri, au dormit în Poiana Pelegii iar sâmbată au urcat pe Peleaga.
 
De la baraj pana în Poiana Pelegii se poate urca dar cu mare grija pentru că drumul a început să se distruga. În câțiva ani dacă nu mai fac ceva la drum probabil că o să se distrugă și mai mult.
 
Urcarea de la Poiana Pelegii până la Bucura am făcut-o pe o vreme superbă din toate punctele de vedere. Sfârșit de vară, început de toamnă cu un albastru sticlos și cu aer răcoros.
 
La Bucura aceeași atmosferă superbă. Mai târziu spre seara s-a lăsat mai frig, probabil undeva la 9-10 grade dar până la urmă e totuși peste 2000 de metri și e sfârșitul verii. E normal să fie așa.
 
Cu așa o vreme superbă bineînțeles că facem și o sesiune foto pe cinste. După care punem cele 4 izoprene într-un refugiu de cort și ne așezăm la o masă pe cinste(e bine să ai fetele cu tine pentru că au ele grijă și de acest aspect). Înainte de asta bineînteles că servim și câteva păhărele de răchie de la Prilipeț. Nu e ca “otrava” ce o aduce taică-miu de obicei cu el. Asta e mai dulceagă și puțin peste 30 de ștricuri. Într-un final apar și Gabi, Tudor și taică-miu de pe Peleaga.
 
Corturile le punem chiar lângă ei dar idea a fost proastă. Am nimerit lângă niște idioți(da idioți) care au râs și s-au prostit până spre 2 noaptea. Retezat-ul începe să devină victima pantofarilor, cocalarilor si maneliștilor. Nu zic că sunt majoritari, dar începi să îi vezi și unul din ăsta își face simțită prezența mai mult decât alți 10 iubitori de munte care stau și se bucură de liniște. Probabil că drumul de acces pana în Poiana Pelegii și o oră de urcat până aici au facut să apară prin zona și astfel de indivizi. De vină poate sunt și campaniile de gen “Retezat minune a lumii” care atrag mulți curioși.
 
Tudor și taică-miu pleacă de dimineață spre vârful Retezat. Pentru Gabi și fete era probabil prea mare efortul așa că noi plecăm deabia pe la 9 spre vârful Bucura. Elena urcă în ritm voios de la lacul Bucura spre vârful Bucura. Îl așteptăm și pe Gabi pentru că el din păcate datorită accidentului ce l-a suferit are nevoie de mai multă grijă. Oricum e de admirat faptul că încă mai urcă pe munte. Sunt extrem de puțini oamenii care dupa ce ar păți un asemenea accident s-ar mai încumenta. Așa că din partea camarazilor de munte: “Felicitări Gabi!” și sper să ne vedem la cât mai multe ture. Ajungem pe Bucura și facem o poză de grup.
 
Gabi scoate și el EOS-ul cu obiectivul pe măsură și începe o sesiune foto. M-am jucat foarte puțin cu aparatul lui. Fuji-ul meu parcă e jucărie de copil după ce iei așa ceva în mână. În anii următori, după cum zicea și Luci, probabil aici o să ajung și eu. Nu știu de ce dar parcă tind să-i dau dreptate. M-a citit bine aici.
 
Coborâm dinspre vârful Bucura spre șaua ce duce mai jos la Tăul Porții. Într-o primă fază am făcut o confuzie crezând că e Tăul Agățat.
 
Judele cred că e cea mai frumoasă porțiune din tot Retezatul. E pur și simplu spectaculos din toate punctele de vedere. Pereți verticali de zeci de metri stăjuiți de lacuri. Colți și vârfuri ascuțite. Iți încântă privirea, iți taie respirația, te face să revii înapoi în Retezat.
 
La coborâre ne-a prins și ploaia așa că odată ajunși la cort am stat vreo oră până s-a oprit. Oricum a fost bine pentru că am testat și pelerinele. Cumpărasem 2 pelerine de la Atta cu o săptămână în urmă.
 
A fost o tură reușită. Mă bucur că a venit și Elena cu noi. Și mai tare mă bucur ca i-a plăcut.
 
 

Comments

comments

One thought on “Cu trupa prin Retezat

Leave a Reply