Cu copiii prin Retezat

Mi-am propus să o duc pe Patricia la munte mai des așa că am început să căutăm locuri de cazare la distanță de vreo 3 ore de Timișoara. Am căutat la Moneasa dar acolo nu am reușit să găsim ceva liber și decent. Așa că Elena a căutat și găsit o pensiune foarte drăguță și cochetă pe valea care duce la Pietrele în Munții Retezat în localitatea Sălașul de Sus. Am mers împreună cu Lexi/Irina/Draghi și Ioana/Ana/Sergiu.

Ajungem vineri seara undeva pe la ora 9 la Pensiunea Casa Cânda. Așteptăm preț de câteva minute pentru că în parcare era tractorul proprietarului care descărca lemne. Proprietara ne întâmpină și ne conduce să ne luăm camerele în primire. În timpul șederii noastre gazda noastră a fost foarte deschisă și receptivă având grijă ca noi să ne simțim bine. Locul unde am stat era o anexă a casei principale care probabil pe timpuri a fost un fel de grajd/șură și care a fost transformat și mansardat. Partea de jos e un living foarte frumos decorat și care poate gâzdui foarte ușor astfel de grupuri cum a fost și al nostru într-o atmosferă foarte plăcută. Am fost surprins să văd un pick-up și o colecție de discuri foarte interesantă(Black Sabath, Phoneix, Jimix Jendrix printre altele). Bineînțeles că nu am putut să mă abțin și o parte din ele le-am rulat în cele 2 seri. Toate mesele au fost pe măsura unei pensiuni la țară adică au avut gust. Curtea pensiunii era foarte mare și foarte bine îngrijită cu gazon și alei pavate cu bucăți de lemn tăiate și așezate una lângă alta. Nimic nu era la lăsat la voia întâmplării și totul era îngrijit și la locul lui.

Sâmbătă dimineața fără grabă ne-am urnit către Cârnic pe o vreme rece, cețoasă și deci fără prea multă vizibilitate. Cu toată trupa de copii după noi am reușit să ajungem doar până la Curba Soacrei. Aici am traversat râul pentru câteva zeci de metri și am decis să ne întoarcem. Era destul de mult noroi pe traseu și destul de multă apă. Fetele au luat-o la vale iar noi băieții am urcat repede până la Pietrele prin pădure. La întoarcere ne-am oprit la cascada Lolaia iar de acolo înapoi la pensiune. Acolo am fost întâmpinați cu foc în șemineu și aceeași mâncare cu gust. Gazda noastră ne-a pregătit chiar și niște gogoși. 

La întoarcere ne-am abătut la rezervația de zimbri de la Hațeg unde ni s-a permis accesul contra 6 RON/adult. Pe vremea când am fost copil îmi amintesc că am fost într-o excursie cu școala aici și am rămas impresionat de ce am văzut. Îmi amintesc imaginea zimbrilor în țarc foarte clar. E cu siguranță genul de imagine pe care o cari toată viața cu tine. Eforturile de reintroducere a zimbrilor la Armeniș sunt cred de bun augur. Revenind din rezervație către Hațeg pe drumul care coboră lin am realizat cât de frumos e poziționat acest orășel în mijlocul munților. Faptul că în această zonă încep să apară astfel de pensiuni e de foarte bun augur. Nu am fost singurii oaspeți ai pensiunii ceea ce înseamnă că locul e destul de căutat chiar dacă și doar în week-end.

 

Comments

comments