Ciucarul Mare

Sfârșitul de noiembrie împinge la trasee mai blânde și mai scurte pentru că orele de lumină sunt foarte puține. Undeva pe joi m-am hotărât să fac o vizită la Dunăre, în sudul Munților Almăj, pentru unul din traseele din acea zonă. Elena și Patricia vor să vină și ele așa că nu rămânea decât să ne urnim. Din păcate o răceală zdravănă o ține pe Elena acasă iar sâmbătă dimineața am plecat doar eu cu Patricia. E prima dată când merg undeva doar eu cu ea. Părea foarte încântată că facem acest lucru. Evident la fel de încântat am fost și eu.

Punctul de start al traseului e în localitatea Dubova undeva în zona terenului de fotbal. Intrarea în traseu e semnalizată cu un indicator. Lungimea totală a traseului a fost de 5.5 km cu o diferență de nivel de vreo 200 de metri, cea mai mare parte a lor în chiar prima bucată care era foarte abruptă. Traseul e situat în Parcul Natural Porțile de Fier aflat în sudul munților Almăj. Cred că cei care administrează acest parc fac o treabă foarte bună pentru că atât aici dar și pe traseul tematic Trescovăț am văzut marcaje și indicatoare foarte bune. Clima dar și vegetația au accente sub-mediteraniene. Platoul Ciucarul Mare lasă impresia unui eco-sistem de sine-stătător fiind foarte bine delimitat și izolat de restul formelor de relief din jurul lui și pare un fel de micro-lume. O parte dintre copaci aveau pe scoarță la distanță mică de sol un fel de urme de ghiare ale unor animale. Nu-mi dau seama ce fel de animal ar putea lăsa asemenea urme. M-am gândit că ar putea fi șacalii despre care am auzit că au trecut din Serbia atunci când Dunărea a fost înghețată.

Trecem de bucata abruptă și dăm de un prim loc de popas dotat cu o masă, o bancă dar și un coș de gunoi. Aici facem o primă pauză pentru o gură de ceai și un baton energizant. Panta face loc unei poteci acoperite de frunze dar și de sute de ghinzi picate din copacii aflați pe acest platou. Continuăm și după puțin timp ajungem într-un punct de belvedere de unde Dunărea, pereții stâncoși dar și malul sârbesc se vedeau fenomenal chiar dacă atmosfera era mohorâtă și cu un plafon de nori jos.

Stăm să fotografiem și să admirăm preț de vreo 10 minute iar mai apoi continuăm spre următorul punct de belvedere situat la S-V de golful Dubova. Aici priveliștea e și mai încântătoare dar nu stăm prea mult din cauza vântului rece.

Revenim spre punctul de start pe același traseu dar la un moment dat facem dreapta și ajungem din nou la băncuța noastră unde facem din nou o pauză. Pe această bucată m-am oprit să tai o bucată de lemn dintr-o creangă uscată căzută din care inteționam să cioplesc un cuțit ca amintire.  În timp ce tăiam cu mini-fierăstrăul de la cuțit Patricia mă întreabă: oare nu se supără pădurea că facem treaba asta? I-am explicat că nu am tăiat dintr-un lemn care e în putere ci dintr-o creangă uscată și că nu ar trebui să se supere. Am stat și m-am întrebat oare unde pierdem, în timpul procesului de maturizare, capacitatea de a vedea lucrurile în acest fel? Noi ca adulți trăim cu impresia că trebuie să ne educăm copiii dar nu cred că strică să stăm și să-i ascultăm, măcar așa din când în când.

Pe drumul de întoarcere Patricia a adormit chiar înainte de Orșova. Cred că i-a priit mișcarea și aerul curat și rece. E unul dintre cele mai spectaculoase și ușoare trasee din Banat. Alături de traseul care urcă la Grota cu Aburi(Herculane) e unul din acele trasee care se pot parcurge cu lejeritate împreuna cu copii.

Total distance: 5.45 km
Max elevation: 305 m
Min elevation: 183 m
Total climbing: 276 m
Total descent: -276 m
Total Time: 03:29:58
Download

Comments

comments