Ciampinoi – Gardena Pass

Ultima zi de stat în Dolomiţi şi Val Gardena a avut acelaşi parcurs cu cele 2 de dinainte. Din fericire nu a plouat. Am hotărât să nu mai fac tura de bicicletă pentru că urma o zi cu un drum lung înapoi acasă.
 

Cum cardul cumpărat era valabil 3 zile am profitat şi dacă în celelalte 2 zile am mers în Ortisei şi Santa Cristina de data asta am mers într-o plimbare scurtă până în centrul Selva iar de acolo am luat gondola ce poartă numele Ciampinoi. Ajungem rapid sus iar de aici coborâm o pantă lungă ce coteşte la stânga pe la mijlocul ei. De aici ajungem la o altă cabană unde îmi sar câteva lucruri în ochi. Observ un panou cu tot felul  de şurubelniţe şi alte unelte pentru reparat bicicleta dar şi locuri de legat bicicleta cu lanţ inclus. Poţi deci veni cu bicicleta până aici şi ca să nu o laşi aiurea sau să cari un lanţ de legat o legi frumos de acel rastel. Iar pentru că mai vin şi oameni cu animale exista nişte locuri unde câinii puteau să servească apă din nişte ligheane special amenajate pentru asta. Şezlong-uri împrăştiate în jurul cabanei te invitau la o baie de soare la peste 2000 de metri cu Longkoefel stând să cadă pe tine din spate iar în faţă grupul Sella în toată splendoarea lui. Preţurile erau pe măsura locului. Spre exemplu o cupă de fructe de pădure 6.50 Euro. Ne mai învârtim un pic şi facem cale întoarsă pentru a lua telegondola înapoi.

Mai pe seară mergem toţi 3 în pasul Gardena. Vrăjit fiind de ce am văzut cu o zi în urmă pe bicicletă le-am propus fetelor să mergem să vedem apusul din acest pas. Priveliştea pe care o ai din acest pas este magnifică. Se vede până spre Heiligkreuzkofel şi Cunturines-Spitze. De fapt, în orice direcţie ai te-ai uita vezi doar vârfuri, pajişti alpine şi drumuri şerpuind printre ele. De asemenea locul e împânzit de instalaţii de transport pe cablu. Comparativ cu ce există pe noi aş putea zice că seamănă cu stâncăriile ce se pot vedea pe Valea Cernei sau cu Retezatul dar suprafaţa Dolomiţilor este uriaşă în comparaţie cu aceste locuri. Dar totul e parcă mult mai impresionant aici. Atât ca şi aspect dar şi ca mod de organizare.

Au fost 3 zile absolut fantastice în care am reuşit să vedem lucruri extraordinare. Chiar dacă distanţa e mare din Timişoara pâna aici cu siguranţă că o să mai revin pentru că nu degeaba Dolomiţii au fost declaraţi Unesco World Heritage site. Iar data viitoare o să vreau să stau mai mult şi să mă avânt mai puternic pe traseele de bicicletă de pe aici. Aceşti munţi sunt absolut fabuloşi având un pitoresc aparte. Cu greu o să-mi scot din cap imaginile întipărite în aceste zile.

Obişnuit fiind cu sălbăticia şi izolarea locurilor de pe la noi mă gândem că poate nu o să-mi placă să văd super organizarea de acolo. Dar iată că nu s-a întâmplat aşa. Îmi doresc să se facă paşi repezi în această direcţie şi pe la noi dar pe de altă parte mă gândesc că anumite zone ar trebui să rămână neatinse. În primul rând să nu existe drumuri chiar peste tot ca pe aici. Pentru că pe unde se vor face drumuri va fi dezastru. Pe de altă parte nici nu putem sta să ne plângem de milă şi să rămânem săraci fără să exploatăm ce avem lângă noi. Dar totul trebuie făcut cu cap, nu în felul în care se face acum. Nu trebuie să ajungem la nivelul de acolo dar între ce există acum la noi şi ce există acum la ei e o distanţă foarte lungă. Iar noi am avea şi avantajul experienţei lor din care am putea învăţa. Poate n-ar strica o colonizare cu nişte tirolezi prin Banat aşa cum s-a mai făcut în trecut. Dar evident că acest lucru e foarte improbabil.

M-am gândit mult şi m-am întrebat cum au putut să ajungă la un aşa nivel de dezvoltare în Alpi. Era evident că relieful înalt alpin nu prea le-a dat de ales şi trebuiau să construiască aici spre deosebire de noi care am avut de ales văile multe mai joase de la poale. La noi sunt puţine localităţi situate la înălţime şi de obicei foarte izolate şi nedezvoltate. Pe de altă parte cei din Alpi nu au rămas doar nişte văcari care să stea şi să mulgă vacile. Au dus modul de organizare la un nivel incredibil. O să caut să văd dacă găsesc o istorie a dezvoltării turismului în Alpi pentru că e un subiect de studiu foarte interesant.

Şi ca să le găsesc nod în papură zic doar că un singur lucru merge prost acolo. Accesul la Internet e greoi şi nu prea găseşti punte de acces Wi-Fi gratuite.

Până la o viitoare revedere cu Dolomiţii mă întorc înapoi la munţii noştrii.
 
 

Comments

comments

Leave a Reply