Ceţos

Ce poți face într-o zi când sunt șanse foarte mari de ploaie? Nu mare lucru. Te mai învârți pe lângă foc, mai ieși afară să mai tragi o gură de aer rece și umed până spre seară când verifici din nou prognoza pentru a doua zi. Iar în așteptarea dimineții te pui frumus cu precinii și testezi o sticlă de răchie de anul ăsta. Sticlă care așa pe nesimțite se golește.

Duminică mă trezesc pe la ora 7 și servesc cartofi pe plită cu brânză și cafea. Curios cum păhărelele de cu seara nu au nici un efect. Apuc să mă trezesc binișor spre ora 8 așa că după ce ascult prognoza de la 8 și 10 pe Radio Reșița decid că nu mai e timp de pierdut. Pun bicicleta sus și dau să plec. Taică-miu zice că parcă ar veni și el. Așa că ne urnim amândoi.

Direcția era Brebu Nou de unde să ajungem sus pe Semenic. De acolo, în funcție de cum arată cerul, urma să facem un ocol mai lung al întregului platou. 

La Brebu ajungem și parcăm chiar în curba mare de la intrarea dinspre Slatina-Timiș foarte aproape de indicator. Se simte că e mijloc de octombrie pentru că ne mișcăm repede pentru a ne încălzi. Luăm în primire panta care ne scoate relativ repede sus printre valuri de nori și ceață venind dinspre Semenic. O trupă de enduriști trece pe lângă noi. Aveam să aflu că unul dintre ei era Loți. Nu prea aveam cum să-l recunosc mascat așa. Noi ținem ritmul nostru și ne bucurăm de culorile începutului de toamnă dar și de atmosfera de basm din jurul nostru. Traseul e foarte lejer chiar dacă există bucăți care te solicită. 

Trecem de poiană și continuăm paralel cu pădurea până jos în pasul Prislop de unde începem urcarea spre platoul Semenicului. Creștem în înălțime așa că și vântul crește în intensitate. Ajungem sus pe platou fără a putea vedea mare lucru așa că după ce stăm să mâncăm o pară în speranța că poate ceața se mai domolește o luăm totuși la vale acest lucru neîntâmplându-se. Nu prea avea nici un sens să umblăm prin ceață fără a vedea nimic.

În pădure terenul devine mai dificil dar în acealși timp atmosfera devine mistică. Umezeală, frunze căzute, stropi de apă picurând din ceață și culorile de toamnă lăsau o impresie apăsătoare, bacovioană. Din cauza umezelii controlul era greoi așa că pe porțiunile mai înclinate era destul de greu să cobori în șa. Ieșim din porțiunea înclinată și intrăm într-un drum forestier care ne duce până jos la lacul de la 3 Ape. O bucată din această coborâre a făcut parte din a doua etapă de la 2BE a cărei prime ediții a avut loc anul acesta. O bucată extrem de faină și unde bicicleta curge frumos la vale până în momentul în care, traversând un râu, intrăm în zona plină de noroaie de care nu scăpăm până jos la lac. Ploaia și utilajele au făcut drumul impracticabil așa că pe aici întaintăm foarte greu.

Ajungem înapoi la punctul de start după vreo 4 ore. Dacă nu ar fi fost porțiunea cu noroi cu siguranță că ajungeam cu mult mai repede. Voiam să fac această bucată de prin primăvară așa că e bine că am reușit acum pe sfârșit de sezon. E cred o tură clasică alături de traversarea către Lindenfeld pe care oricare iubitor de pedalat prin munți și care ajunge în zona Gărâna/Brebu ar trebui să o facă. Din fericire aici există și infrastructură(drum/locuri de cazare) așa că oricine doritor poate să poftească. Dacă vremea mai ține cu noi ar mai fi loc și de o urcare pe la Topleț spre Munții Mehedinți și Balta Cerbului/Cheile Țăsnei. 

 

Total distance: 30.9 km
Max elevation: 1399 m
Min elevation: 825 m
Total climbing: 1205 m
Total descent: -1206 m
Total Time: 04:09:57
Download

Comments

comments