Bike to Serbia

Acum ceva vreme citeam o știre despre o viitoare pistă ce bicicletă care ar fi trebuit să lege Timișoara de Serbia pe malul canalului Bega. Trebuie să recunosc că nu îmi imaginam că respectiva pistă va fi gata atât de repede cel puțin pe bucata din România.
 
Cum majoritatea week-end-urilor le petrecem în zona mai înaltă a Banatului nu prea am avut cum să încerc noua pistă despre care auzisem că ar fi gata. Sâmbătă o ploaie mocănească ne ține pe loc până spre după-masă când preț de vreo 2 ore reușim să împrăștiem îngrășământul organic peste locurile unde vom însămânța crâmpei, cucuruz ceapă, ustoroi etc. Sau cum zicem noi pe la Domașmea: am fost să răsfirăm gunoiul. Planul meu pentru duminică dimineața era o tură pe la Feneș-Lacul de acumulare Rusca-Teregova, dar la cum arătau temperaturile pentru dimineața respectivă mi-am zis că nu are rost să merg să tremur pe acolo. Evident nici de pedalat prin zăpadă nu prea aveam chef. Nefăcând mare lucru peste week-end ajungem la Timișoara undeva pe la ora 4. Săptămâna viitoare o să mergem pe Valea Almăjului așa că am cărat și bicicleta după mine. Timp era berechet pentru a încerca noua pistă de pe malul Begăi.
 
Așadar mă echipez repede, pun 2 batoane, umplu bidonul cu apă, verific camea de rezervă și restul sculelor fără de care nu plec și mă urnesc spre pistă. Fiind week-end pista era relativ aglomerată pe prima ei parte. Dar cu cât de îndepărtai mai tare de oraș cu atât dispărea și aglomerația așa încât după vreo 15 kilometri locul devine pustiu. Pedalez cu poftă așa că pe nesimțite mă trezesc la capătul pistei dinspre Serbia. Dacă mai mergeam vreo 50 de metri probabil îmi băgau grănicerii vreun plumb pe undeva. Ajung undeva după ora 6 aici așa că pun jacheta pe mine pentru că încet, încet se lasă frigul. Nu prea înțeleg cum la dus am avut vânt din față iar la întoarcere părea să bată tot din față. Speram să nu mă rătăcesc precum personajele din “Nopți la Serampore” a lui Eliade.Pista e în stare foarte bună pe toată lungimea ei iar din loc în loc există puncte de odihnă acoperite, cu locuri de parcat bicicletele și băncuțe. Cred că pista se pretează mai ales la cursieră și spre deosebire de șosele aici poți pedala fără grija mașinilor. E un loc foarte bun pentru antrenamente. Pentru a evita aglomerația din prima parte se poate merge din Timișoara până la podul de la Sânmihai. E îmbucurător să vezi lumea la plimbare pe bicicletă într-o zonă special amenajată pentru bicicliști. Genul aceasta de ciclism nu se compară cu pedalatul pe coclauri și zone izolate dar consider că aceste inițiative sunt bine venite pentru promovarea acestui sport care pare să aibă din ce în ce mai mulți adepți. Așa că dacă vă plictisiți în vreun week-end sau dacă aveți vreodată treabă prin Timișoara și nu știți ce să faceți această pistă e o opțiune demnă de luat în calcul. Nu există nici un fel de loc de unde se poate cumpăra ceva așa că e nevoie să vă dotați cu apă, fructe etc. În caz de nevoie se poate intra într-unul din satele de pe traseu dar acestea nu sunt chiar lângă pistă.Să sperăm că se va termina și partea dinspre Serbia și că putem merge să explorăm partea sârbească a Banatului pe bicicletă direct din Timișoara cât mai curând. Serbia fiind foarte aproape de Timișoara cred că această pistă va ajuta mult turismul sustenabil ce presupune un impact minim asupra mediului. Până la urmă cred că există foarte aproape de noi atâtea locuri frumoase şi nu doar Grecia, Austria sau țări de la capătul lumii. Apropo, poate recomanda careva vreo pensiune/restaurant în Vârșet?
 
 
 

Comments

comments

2 thoughts on “Bike to Serbia

Leave a Reply