Baska – Planina Mesec

Iată că a venit şi vacanţa. Îmi place să zic vacanţă şi nu concediu pentru că îmi aminteşte de vremurile când timpul liber era mult mai mult. Nu mă dau în vânt după mare şi am mai văzut-o o singură dată până acum. Şi cum am idei puţine şi fixe am ales acelaşi loc şi anume Baska pe insula Krk din Croaţia. Îmi plac aici munţii calcaroşi ce stau să cadă în apă la câteva sute de metri deasupra mării
 
După autostrăzile din câmpia Panonică şi cele care traversează o serie de tunele în zona muntoasă din Croaţia ajungem, trecând peste podul ce leagă insula de continent, în Baska. Cazarea am găsit-o printr-un site foarte interesant care uşurează foarte mult felul în care se fac astfel de rezervări. Nu aveam chef să mă învârt cu maşina aşa că am ales un apartament foarte cochet din zona pietonală a oraşului. Maşina a rămas parcată la distanţă relativ mică de apartament. Foarte aproape e o biserică ce are un orologiu care bate ora exactă şi care indică şi jumătatea de ceas. Ceva complet diferit de senzaţia pe care o ai trăind într-un cartier de oricare ar fi el. Asta alături de străzile înguste, pietruite şi lumea plimbându-se creează o atmosferă plăcută.
 
După ce luăm locaţia în primire de la gazda noastră, Iva, coborâm câteva scări şi ajungem pe malul mării. Patricia pare foarte încântată aşa că e foarte curioasă să încerce marea. Pare să îi placă. Următoarea zi ne trezim nu foarte devreme şi o luăm şi noi spre plajă. Plajă care e plină ochi. Stăteau nemţii, ungurii, englezii şi ce naţii or mai fi fost pe acolo pe plajă ca gândacii de Colorado pe frunzele de cartofi când dă să înflorească. Genul acesta de aglomeraţie e foarte greu de suportat pentru mine aşa că mă învârt mai mult prin apă. Stăm câteva ore bune dar se pune ploaia şi dintr-o dată toţi “gândacii” dispar de parcă nici n-ar fi fost. Încet, încet plecăm şi noi. Între timp ploaia se opreşte iar Elena şi Patricia coboară să mai stea o vreme la plajă. Pentru mine a fost suficient aşa că îmi iau bicicleta şi pornesc pe unul din traseele ce placă din Baska către Planina Mesec. O urcare cu o diferenţă de nivel de peste 400 de metri ce trece pe lângă biserica(Sf. Ivan) iar de acolo continuă pe o potecă foarte bună de trail-running dar şi pentru mountain-biking. Aerul de după ploaie şi apa de mare sărată dădeau o senzaţie foarte plăcută. Senzaţia era amplificată şi de umeazeala extrem de ridicată. Ajung pe platoul de sus şi deşi vroiam să mai merg fac cale întoarsă datorită terenului cu pietre foarte tăioase. Zona semăna cu poiana Beletina din Munţii Mehedinţi dar parcă mai uscată. Coborârea de aici înapoi e o adevărată plăcere deşi îmi pune serios la încercare tehnica. Foarte puţini turişti pe traseu şi un singur bicilist întâlnit la urcare. Oricum  incomparabil mai puţină lume decât pe plajă. Cam greu de înţeles pentru mine de ce nu e mai multă lume pe trasee deşi sunt foarte aproape de mare şi de plajă. Această insulă e o combinaţie perfectă între munte şi mare.
 
Din păcate în momentele în care scriu aceste rânduri sunt câteva ore bune de când plouă. Nici gând de plajă sau plimbat cu bicicleta. Dacă se mai linişteşte ploaia am zărit o potecă interesantă care urcă pe muchia paralelă cu cea pe care e Planina Mesec şi care flanchează bay-ul în care se află Baska. Parcă m-a duce la o tură şi pe acolo. Oricum mai devreme de joi nu pare să fie vreme bună. Dar vineri vom pleca în altă direcţie. Din păcate mersul la mare seamănă cu mersul la sk iarna. Dacă plouă când nu trebuie sau dacă nu ninge când trebuie n-ai decât să stai şi să hibernezi.
 
 

Comments

comments

Leave a Reply