Almăjanca

Parcă tot mai sătul de aglomerația urbană ne-am retras și de această dată în cuib la Domașnea. Mi-a plăcut vara asta răcoroasă chiar dacă au fost poate prea multe ploi. În fiecare vară un greier rătăcit cântă prin curtea de la Domașnea. Pare să fie același greier în fiecare an și pare să cânte continuu. Cel puțin cât am stat eu sa savurez o bere și să privesc cerul n-a tăcut deloc. În timp ce îl ascultam am început să mă gândesc că n-am mai fost de mult prin Munții Almăj. Îmi era dor de acea zonă și de poienile frumoase ce le găsești din loc în loc pe acolo.

Nu m-am stresat cu trezitul pentru că am vrut de această dată o tură scurtă. Eram curios cât de mult se poate înainta prin zona înaltă situată între Rudăria și Bănia către Dunăre. Am mai trecut pe accolo în urmă cu câțiva ani. Am decis să abordez aceeași zonă dar de această dată să încerc să intru un pic mai adânc. Singurul impediment ar fi fost câinii.

Am lăsat mașina în Prilipeț. De aici poți pleca spre 3 masive muntoase(Semenic/Almăj/Aninei) pe sute de kilometri de trasee. În mod normal Valea Almăjului ar trebui să fie un paradis al MTB-ului. Dar nu e și nici nu va fi prea curând. Pentru că nu există infrastructură, nu există nici măcar un traseu marcat. Pe scurt nu există nimic. Există doar câte un rătăcit ca mine de care se minunează lumea și se întreabă cam ce dracu caut eu să pedalez pe coastă în sus.

Legătura dintre Prilipeț și Rudăria e asfaltată dar ca mai toate drumurile secundare din această zonă e în stare foarte proastă. Din Rudăria se poate merge pe vale către poiana Pregheda. Eu am cotit pe un drum secundar și am luat în primire coasta. Urcarea mă încălzește bine pentru că se pleacă de jos la de 250 m. altitudine și se ajunge sus la aproape 1000 m. în puțini kilometri.  E o bucată care chiar îmi place pentru că ofera o deschidere frumoasă asupra Văii Almăjului. Bucata e ciclabilă integral. O parcurg relativ repede și intru în prima bucată de zonă împădurită unde sunt ferit de razele soarelui. Urmează apoi o primă poiană pe loc drept. Mi-au rămas în minte încă de data trecută cei câțiva fagi răsfirați din această zonă.

Intru din nou în pădure și pentru o bucată scurtă împing bicicleta. Ajung în punctul de maxim de unde încep să cobor pe drumul forestier în stare bună. Pentru câțiva kilometri merg cu viteză în coborâre. Mă opresc din loc în loc la bifurcații de drum sau pentru a admira locurile.

Ajung într-un punct în care dau peste 2 oameni care lucrau la o exploatare silvică. Evident și aici sunt suficient de multe. Nefiind arie protejată și nefiind cunoscută de turiști zona e defrișată sistematic. Nu spun că nu trebuie tăiat și că nu e nevoie de lemn dar nu îmi e foarte clar în beneficiul cui tăiem. Cei 2 oameni mă sfătuiesc să nu merg mai departe pentru că la vreun kilometru distanță o să fie niște câini iar ciobanul e un bătrân care nu prea se poate ține la ei. Îi aud în depărtare așa că decid să nu înaintez. Oamenii mă îmbiu cu de toate. Nu refuz o cafea. Îi întreb dacă au găsit ciuperci. Îmi spun că s-au făcut destul de mulți hribi(Boletus Edulis).

Din acest punct teoria mea spune că e posibil să cobor în Berzasca iar de acolo să revin în Valea Almăjului pe culoarul Liubcova – Ravensca. Cel puțin așa par să ducă drumurile forestiere. Există o bucată neclară de câțiva kilometri despre care voi putea afla doar la fața locului. Din punctul în care m-am întors drumul părea sa mai continue pe kilomeri buni înainte.

La revenire mă opresc din loc în loc și intru în pădure. Sunt surprins să văd o multitudine de tipuri de ciuperci printre care și un exemplar uriaș de Macrolepiota Piocera. Din păcate nu am aparatul de fotografiat la mine fiind mult prea greu de cărat dar e impresionat de văzut cam câte specii poți vedea fără să te adânceși prea mult în pădure.

Track-ul meu presupunea revenirea pe valea imediată muchiei pe care am urcat. Dau însă de un alt drum care părea să ducă tot în Valea Almăjului. Nu-mi era clar însă dacă mă va duce mai spre Gârboț/Șopotul Vechi sau nu. Am decis să-l încerc. La final nu am regretat pentru că am avut parte de o coborâre de peste 10 kilometri pe un drum în stare neașteptat de bună. Verific GPS-ul și îmi dau seama că acest drum se intersectează cu varianta planificată inițiat în ultima lui parte. Ajung în Bănia unde speram să pot bea o bere. Era prea devreme și nici un magazin nu era deschis. Înghit în sec și traversez dealul către Prilipeț. Am parte de o bere la benzinăria de la bifurcație de unde agale revin înapoi spre punctul de start.

Total distance: 47.4 km
Max elevation: 993 m
Min elevation: 249 m
Total Time: 04:56:01
Download

Comments

comments

Traffic at a Glance

Pageviews 1.276

Days in Range 30

Average Daily Pageviews 43

From Search Results 350

Unique IPs 316

Last 30 minutes 0

Today 34

Yesterday 42