Acasă pe ski-uri

O vacanţă de sfârşit de an complet atipică şi capricioasă din punct de vedere meteorologic comparând-o cu cele din ultimii 15-20 de ani. Dacă în prima zi de Crăciun temeperatura era undeva la 15 grade cu plus din a doua zi s-a depus un strat consistent de zăpadă. Iar după a început gerul care a ţinut şi tot mai ţine chiar dacă e a doua zi din an. În afară de plimbarea până pe Arjana şi cea până la Cuntu am mai încercat 2 ieşiri la ski din care una eşuată complet iar cealaltă a fost un semi-eşec din cauza frigului.
 
“Ieşirea” de la Muntele Mic merită povestită. Pe principiul că orice zi dormită e o zi pierdută a doua zi de Crăciun ne urnim spre Muntele Mic. În parcarea de la telescaun pun lanţurile şi reuşesc să urc uşor până sus. Imediat după stână şenilatul lui Dunca a rămas fără benzină aşa că toată suflarea ce vroia să urce sau să coboare a pus-o de un un team-building instantaneu de le-ar fi o ciudă ce nu s-a mai zărit chiar şi celor de prin departamentele de H.R. de prin multinaţionale. După vreo 15 minute reuşim dislocarea maşinăriei ce arăta precum robotul Disovery ce se plimbă pe Marte. Ajungem sus pe platou la baza pârtiei undeva aproape de 12. Evident că deabia atunci se desfăcea parcarea. De skiat sau vreo pârtie bătută nici nu putea fi vorba. Stăm vreo 20 de minute şi ne dăm seama că nu ve vom putea da aşa că o luăm la vale. Vroiam să le scriu celor ce administrează pârtia pe pagina de facebook dar mi-am dat seama că până la urmă nu te poţi pune cu vremea. O fac totuşi pentru că la vreo 3 ore după ce am fost acolo ei puneau poze cu oameni skiind, soare şi zeci de urme pe pârtie şi în afara ei. Le-am lăsat un mesaj în care le-am cerut să lămurească minunea. M-am ales cu a fi banat de pe pagina respectivă pentru că se pare că i-a deranjat observaţia mea. Sunt mulţi oameni pasionaţi de ski care renunţă să mai vină la Muntele Mic pentru aceleaşi motive. Eu m-am încăpăţânat să o fac în speranţa că pot ajuta turismul local. Dar cred că până nu rămâne un singur administrator al pârtiilor şi până nu se montează o gondolă şi cel puţin un telescaun în plus faţă de ce e acum probabil că nu prea mai merită mers. Şansele să se întâmple asta sunt mici din păcate.
 
Reuşim să mergem şi pe la Văliug pentru o zi dar am rămas efectiv congelaţi din cauza frigului aşa că pe la 3 ne oprim şi facem cale întoarsă. Aici sunt şanse să se mişte lucrurile mai repede ca la Muntele Mic. Drumul Slatina-Timiş – Văliug e terminat şi se pare şi cu contract de dezăpezire semnat pe perioada iernii. Dacă apare o gondolă care să lege Văliugul de Semenic atunci locul ar deveni şi mai atractiv pentru că la baza pârtiei e deja un local decent şi o atmosferă civilizată. Aici măcar ai unde să mergi la toaletă spre deosebire de Muntele Mic unde ai ceva de ocolit pănă dai de una.
 
Regimul de concediu a presupus şi ture cu sania cu Patricia şi câteva scurte ture în care am pus-o pe ski-uri. La ce temperaturi au fost nu avea nici un sens să o sperii ducând-o pe pârtiile din Banat. Nu cred că aş fi reuşit să o împing spre acest sport cât mai degrabă să o sperii. Iar la cum arată iarna prin Europa nu cred că ajungem prea curând în Stubai unde ne-am propus să mergem anul ăsta. Poate o tură mai scurtă la Rogla în Slovenia să vedem cum se comportă la 1,2 zile consecutive de stat 4-5 ore pe ski-uri. Aici la Rogla probabil ar trebui trimişi mai toţi administratorii de pârtii de pe la noi ca să vadă că se poate face ceva ultra decent la înălţimi de până în 1500 de metri. Ca să fiu sincer mie după ce am fost aici în Slovenia mi-a venit idea cu pârtia de ski la Domaşnea. Înălţimea maximă la Domaşnea e 1350 de metri. Iar dacă pe Semenic e zăpadă, de obicei, şi la Domaşnea e. Nu văd nici un motiv pentru care pe Semenic se poate iar aici nu. Ba dimpotrivă. Apropirea de drumul naţional şi de utilităţi e undeva la 3-4 kilometri. Asta cred că ar reduce cu mult costurile iniţiale ale proiectului. Singura şansă pentru un asemenea proiect ar fi să se acceseze fonduri europene. Dar de la un primar bătăuş care ştie să facă doar proiecte pentru a tăia şi a vinde pădurea eu unul nu mă aştept la nimic.
 
Astăzi am lăsat frustările mele legate de skiatul prin Banat deoparte, mi-am luat skiurile în spinare şi am urcat până sus pe platforma de pe culmea Cernii Vâr. Zăpada a fost viscolită, nu a fost foarte frig deşi în zonele de trecere şi sus pe platou se simţea zdravăn vântul. Ajung destul de repede sus la 1250 de metri după o diferenţă de nivel de vreo 550-600 de metri, mă echipez şi o iau la vale. Echipamentul nefiind specializat pentru ski off-piste mă face să abordez problema cu atenţie. Ski-urile s-au comportat totuşi neaşteptat de bine. Pe porţiunile cu zăpadă reuşesc chiar să mă dau destul de bine. Din păcate coborârea e prea rapidă pentru urcarea foarte solicitantă. O asemenea tură de 3 ore ajunge să mă pună serios la încercare aşa că ajung semi-epuizat jos. Nu ştiu dacă s-a mai dat cineva cu ski-urile vreodată pe aici aşa că ar fi bine să notez momentul. Sper să reuşesc să achiziţionez echipament specializat pentru tipul ăsta de ski. Pentru că până să ajung prin Alpi sau până să se facă ceva decent pe Semenic sau Muntele Mic cred că e cam singurul tip de ski pe care îl pot practica prin Banat. Astăzi mi-a făcut cu ochiul din nou creata munţilor Cernei. Cred că se pretează foarte bine la genul ăsta de activitate iar urcările spre acestă creastă le ştiu acum chiar foarte bine.
 
Eliberarea pe care o simt prin efortul intens pe care îl depun la urcare e fenomenală. Acest lucru combinat cu aerul curat şi izolarea acestor locuri lasă urme adânci şi creează dependenţă. Sunt momente în care trag de mine şi deşi e o activitate eminamente fizică efectele şi binefacerile le resimt adânc la nivel mental şi emoţional zile la rând. Dacă combini o astfel de zi cu căldura unei sobe încălzită pe lemne şi cu un somn bun nu poţi decât să regreţi că astfel de zile trec poate prea repede. Sunt peste 20 de ani de când de sărbători mă retrag la Domaşnea. La fel am făcut şi în acest an şi probabil la fel voi face mulţi ani de acum încolo. 
 
La mulţi ani tuturor!
 
 
 

Comments

comments

2 thoughts on “Acasă pe ski-uri

  1. Petru Cristescu

    Hei Cata,

    Multam de urari, iti doresc asemenea !

    Intr-adevar cochetez cu ideea de ski de tura de ceva vreme.
    As fi putut sa-mi iau ceva echipament second sa vad cum e dar stiu sigur ca o sa-mi placa asa ca astept sa-mi iau ceva calumea. Probabi la prima zapada de anul viitor o as fiu pregatit…Sunt cateva locuri pe care deabia astept sa le urc pe foci…:)

Leave a Reply