duminică, 7 august 2011

Arjana - Cătunele Văii Cernei

O zona foarte frumoasa si mai putin umblata de turisti e zona muntilor Cernei. Variante de acces sunt multiple: din muntii Godeanu, de pe valea Cernei, de pe valea Cornerevei. Am ales de data asta sa urcam pe Arjana dinspre Valea Cernei. In urma cu cativa ani urcasem pe Arjana dinspe Bogaltin(sat ce tine de Cornereva). Am mers cu masina pana la motelul Dumbrava de la kilometru 12 de pe valea Cernei. De acolo dupa inca 500 de metri am traversat Cerna pe un podet din lemn. Intrarea in traseu e semnalizata de un indicator turistic. Urcusul incepe oarecum brusc dar imediat dupa aceea e destul de domol. Recomandabil oricui are chef de o plimbare lejera la sfarsit de saptamana.


Dupa cum ziceam, una din caile de acces spre varful Arjana este prin Dobraia, unul din catunele Cornerevei. Aceste catune sunt probabil unele din cele mai izolate zone din Romania. E greu de imaginat si in acelasi timp imbucurator faptul ca exista oameni care isi mai duc traiul in acest fel. De acces cu masina practic nu se poate vorbi. Imediat dupa intrarea in traseu am vazut un fel de utilaj din lemn in care se puteau pune lucruri pentru a fi trase de cal. Nici macar accesul cu o caruta nu este posibil.

Undeva la jumatatea traseului spre Arjana se ajunge intr-o poenita foarte frumoasa cu o bisericuta. E de apreciat ca oamenii au constuit in acest loc o mica biserica. Din povestile auzite se pare ca undeva de Sanziene cei ce locuiesc aici se aduna si sarbatoresc. Probabil e vorba de ruga, obicei intalnit in mai toate satele din zona Banatului.
Chiar langa biserica se gaseste un panou pus in memoria Marianei Draghicescu. Pentru cei care nu stiu ea a fost fara indoiala cea mai mare cantareata din aceasta zona extrem de pitoreasca a Banatului de munte. A reusit sa transpuna in muzica intr-un mod exceptional si cu o voce deosebita locuri precum Arjana, valea Cernei. Lumea a denumit-o "Privighetoarea Banatului".









Odata iesiti din zona Dobraia intr-o pajiste destul de larga cotim la dreapta si urcam destul de abrupt spre varf. Privelistea asupra vaii Cernei, asupra crovurilor din Mehedinti, asupra catunelor din Bogaltin capata alta perspectiva odata cu cresterea in inaltime.


Am urcat pe Arjana si dinspre Bogaltin dar urcarea dinspre Dobraia e mult mai spectaculoasa. Intr-o portiune e practic o creasta destul de ingusta cu pereti verticali atat in stanga cat si in dreapta ei. Sunt cateva locuri unde e nevoie de un pic de atentie dar merita traversata pentru ca e extrem de frumoasa.


Odata ajunsi in fata masivului de mai jos l-am ocolit prin partea dreapta a lui iar mai apoi am urcat pe creasta.

Inainte de urcarea pe varf ne-am oprit sa facem o fotografie. In poza de mai jos sunt 3 generatii. Eu, nepotul meu care in toamna va merge la liceu(a primit cadou cu aceasta ocazie un rucsac de la Atta) si tatal meu care la cei 62 de ani pe care ii are urca fara sa dea semne ca ar vrea sa se opreasca in curand.


Urcand mai repede sus am avut timp sa-i fac la Luci cateva poze in timp ce escalada varful Arjana.




 Luci din spate ma surprinde in timp ce ma cocotam.




Campam in saua de sub varful Arjana imediat la iesirea din padure langa o stana parasita din care nu au mai ramas decat pietrele. E destul de trist sa vezi ca astfel de locuri dispar. Tot mai putina lume e interesata de astfel de viata. Oricum e imbucurator ca acele catune sunt inca populate pentru ca e un mod de viata traditional care trebuie incurajat sa se pastreze. Exista destul de multe case care aveau curent electric produs in mini hidrocentralale. E semn clar ca acei oameni nu au de gand sa plece. Si acolo sunt insa povesti triste. La coborare am luat un baiat pana in Herculane care ne-a spus ca parintii a doi copii din Scarisoara au plecat si le-au zis copiilor ca merg in Herculane si de fapt au plecat in Anglia sa munceasca. Au ramas cu o bunica bolnava. Imi imaginez ca trebuie sa le fie extrem de greu.

Seara la locul de campare am aprins si un foc. Apusul si culorile lui superbe, oile pascand, cate un ciobanesc latrand, mirosul de fum si oboseala drumului pana aici mi-au facut sa imi amintesc de motivele pentru care imi place sa revin pe munte. Aceasta zona a muntilor Cernei e mai putin cunoscuta dar extrem de interesanta. O recomand cu caldura amatorilor de drumetii montane care in timpul verii nu au chef de aglomeratia din alte zone montane.


Fosta stana de langa locul nostru de campare mai jos.



Coborarea am facut-o prin Prisacina, un alt catun al Cornerevei. Aceste salase par a fi destul de ingrijite desi trebuie sa fie foarte greu sa aduci materiale de constructie pana aici. Valea e destul de populata si la fel ca pe Dobraia, mai tot pamantul e in jurul salasului. Unele sunt ingradite iar oamenii dau drumul animalelor sa pasca fara sa fie nevoie sa le mai pazeasca.




Ajungem in Inelet si ne oprim la casa unei batrane de 76 de ani care ne spune ca pana in la biserica in Inelet nu mai e mult asa ca fiind deja in zona am hotarat ca ar fi bine sa mergem sa vedem celebrele scari din lemn pe care cei care traiesc aici sunt nevoiti sa urce/coboare. I-am lasat 1 conserva si o paine pentru ca oricum le duceam inapoi. Femeia chiar sa bucurat sa le primeasca. E acel gen de bucurie care nu prea il mai intalnesti.

Caminul cultural si scoala din Inelet.

Clopotul si biserica din Inelet.

Trapezul Vlascu Mic-Vlascu Mare-Zglivar.



Scarile de mai jos sunt folosite pentru accesul pe valea Cernei. E greu de imaginat ca e nevoie sa le cobori daca vrei sa ajungi la un magazin aflat la 18-20 de kilometri distanta in Baile Herculane. In timp ce taica-miu a asteptat sa mergem sa recuperam masina de la Dumbrava zicea ca a intalnit un mosulica cu nepotul lui si care urca cu un bidon de zece litri de benzina, cate verze si o galeata cu rosii. O sa ma gandesc la acesti oameni cand o sa imi fie lene sa merg pana in piata sa cumpar un kilogram de rosii. Daca vreodata mergeti pe valea Cernei, pe la kilometrul 18 o sa vedeti un mic podet care duce la acele scari. Merita sa mergeti sa le vedeti, poate chiar sa urcati pe ele. Exista vreo 3 bancute din lemn pe cararea ce urca spre Scarisoara, semn ca e nevoie de pauza in timp ce se urca cu proviziile.





2 comentarii:

  1. cat dureaza traseul dus-intors? ce marcaj turistic are?

    RăspundeţiȘtergere
  2. Traseul se poate face într-o zi dar depinde şi de pregătirea fizică. Noi l-am făcut în 2 zile cu o noapte pe creastă la poveşti. De la motel Dumbravă se poate urma traseul de la Hercules maraton. Noi am ieşit din acest traseu şi am urcat direct pe vârf. E o porţiune mai dificilă dar cu atenţie se poate trece. Se poate evita printr-un ocol mai lung. De pe vârf am coborât prin Prisăcina înapoi. Arjana se poate aborda şi de la Bogâltin şi e chiar mai scurt. Detalii aici: http://petrucristescu.domasnea.com/2013/03/arjana-la-sfarsit-de-iarna.html

    RăspundeţiȘtergere