2 ture pe 2 roţi

Mă gândeam la o tură în Retezat la sfârşit de săptămână. Dar n-a fost să fie săptămâna asta. Sâmbătă de dimineaţă m-am dus cu ai mei să terminăm de îngropat cucuruzu. N-am mai fost la săpat de foarte mulţi ani. A picat bine şi am avut spor aşa că pe la ora două am terminat. Nu arată foarte bine cultura dar nici rău. Sper să se facă de un cucuruz fiert şi de o coleăşă.

Aşa că ajungem acasă luăm prânzul şi după prânz nu zăbovesc prea mult şi mă urc pe bicicletă. O iau în direcţia Cornea iar de aici spre Cuptoare. O urcare zdravănă până la Mehadica iar apoi până la Luncaviţa. Drumul e circulabil dar cu unele porţiuni proaste. De la Luncaviţa iau în primire o altă bucată care după celelalte două scot complet untul din mine. De aici coborârea până la Teregova şi înapoi peste dealul Domăşnii acasă.

Deşi acest drum şi aceste localităţi sunt foarte aproape de Domaşnea n-am apucat să ajung pe aici până acum. Perspectiva e poate chiar mai interesantă ca la Domaşnea pentru că de aici se văd atât munţii Ţarcu dar şi Culmea Cernii-Vâr şi ultima bucată a munţilor Cernei care se termină cu vârful Arjana. Apusul în stânga şi crestele în dreapta dădeau poftă de pedalat. După două ore şi un pic ajung la Domaşnea. Mă opresc şi sorb două beri cu o sete năprasnică după acest efort.
 

A doua zi dimineaţa mă trezesc pe la 7:30 şi pornesc spre Valea Almăjului. Dacă în tura de ieri am mai fost deranjat de trafic aici în Almăj e cu totul altceva. Cred că e unul din cela mai bune locuri de dat cu bicicleta şi orice amator de ciclism nu ar trebui să ocolească zona. Ajung la intersecţia cu Lăpuşnicel, mă echipez şi încep urcarea spre Şumiţa. Drumul între Lăpuşnicel şi Şumiţa e într-o stare foarte bună. Urcare e zdravănă şi împing serios o diferenţă de nivel de peste 300 de metri în 7 kilometri. Şumiţa este un sătuc cocoţat în vârful dealului iar locuitorii de aici au origini ceheşti. Bănăţenii îi numesc pemi. Şumiţa e unul din satele pemeşti împrăştiate în Munţii Almăjului.

De la Şumiţa cobor înspre Putna urmând drumul de căruţă ce coboară aici. Diferenţa de nivel urcată până aici de data asta o cobor. Deşi stau cu mâinile bine strânse pe frâne şi ghidon mă bucur de această coborâre ce-mi pune din nou frânele la încercare. Ajung la Putna, merg în curtea mănăstirii de aici unde zăbovesc câteva minute iar de aici din nou pe asfalt o coborâre pe care  îmi vine să chiui de plăcere. În 5 minute ajung la şoseaua Bozovici-Iablaniţa şi trecând prin Cheile Prigorului ajung la Borlovenii Noi. De aici mă caţăr pe dealul Ţărovei într-un ultim efort. Ajung înapoi la maşină şi mâ întorc la Domaşnea.

Au fost două zile de week-end cu două ture de bicicletă excelente. Săptămânile următoare vor urma şi alte incursiuni în Almăj. Această zonă aşteaptă să fie descoperită pe 2 roţi.

Comments

comments

Leave a Reply